LEGE CADRU PRIVIND ECONOMIA SOCIALĂ

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

PREAMBUL

Economia socială
- contribuie la dezvoltarea unei viziuni de ansamblu asupra interesului general şi a dezvoltării durabile,
- promovează şi contribuie la dezvoltarea cetăţeniei active, a autodeterminării şi a coeziunii sociale,
- contribuie la creşterea calitativă şi cantitativă a ocupării prin:
o crearea de locuri de muncă pe termen lung
 fie în cadrul întreprinderilor de economie socială,
 fie prin sprijinirea de către acestea a unor activităţi care pot genera sau care asigură locuri de muncă – autoocupare, dezvoltare de noi locuri de muncă pentru alţii,
o dezvoltarea unor structuri de inserţie care acompaniază persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile pe termen scurt sau mediu pentru integrare treptată pe piaţa muncii, în economia reală, prin
 dezvoltarea unor programe eficiente de ocupare dedicate persoanelor vulnerabile,
 creşterea şi susţinerea creării de locuri de muncă adaptate nevoilor specifice ale acestora și
 promovarea cu prioritate a unor activități care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru aceste persoane, activităţi care vizează în mod prioritar ocuparea cât mai multor persoane aparţinând acestor grupuri, şi nu productivitatea pe termen scurt,
- încurajează creşterea numărului persoanelor care sunt nu numai consumatori, ci şi producători de bunuri sau furnizori de servicii, contribuind astfel la creşterea produsului intern brut,
- contribuie la susţinerea şi dezvoltarea spiritului antreprenorial,
- încurajează şi contribuie la dezvoltarea unor programe locale sau comunitare complexe, putând oferi răspunsuri adaptate nevoilor locale specifice, inclusiv prin
o identificarea corectă a acestor nevoi, mai ales cu privire la grupurile vulnerabile,
o dezvoltarea unor mecanisme eficiente de producţie la nivel local,
o dezvoltarea de mecanisme eficiente de desfacere a produselor locale (creşterea accesului la pieţe), contribuind în acest mod şi la creşterea varietăţii de opţiuni ale consumatorilor,
o dezvoltarea de forme de microcreditare, de ajutor reciproc etc.,
- contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a unor tipuri de servicii sociale în vederea reducerii vulnerabilităţii,
- contribuie la reducerea discriminării şi a percepţiilor negative privind anumite grupuri sociale, inclusiv prin evidenţierea faptului că acestea nu reprezintă probleme, ci resurse pentru societate,
- sprijină şi promovează diversitatea domeniilor şi formelor de calificare, formare iniţială şi formare continuă, cu impact inclusiv asupra dezvoltării varietăţii de ocupaţii din România, în concordanţă cu tendinţele europene de dezvoltare în domeniu,
- contribuie la diversificarea surselor de autosusţinere pentru structuri din domeniul social, cum sunt, de exemplu, organizaţiile nonprofit sau societăţile cooperatiste, şi pentru beneficiarii acestora,
- contribuie la creşterea capacităţii de autofinanţare a unor categorii variate de persoane fizice sau juridice, prin diversificarea opţiunilor financiare flexibile dedicate acestora,
- contribuie la creşterea economică sustenabilă.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1 – Prezenta lege are ca obiect reglementarea domeniului economiei sociale, definirea conceptului şi identificarea persoanelor juridice care fac parte din acest domeniu, precum şi introducerea unor măsuri de sprijinire şi promovare a economiei sociale.
Art. 2 – (1) Economia socială cuprinde ansamblul de persoane juridice de drept privat, care desfăşoară activităţi cu caracter social şi economic şi care respectă cumulativ următoarele principii:
a) prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de obţinerea de profit;
b) urmărirea interesului general, intereselor unei colectivităţi şi/sau unor interese personale nepatrimoniale;
c) asociere liberă şi deschisă, cu excepţia cazului fundaţiilor care desfăşoară activităţi economice;
d) drept egal de vot al membrilor, independent de aportul de capital sau de valoarea cotizaţiilor, cu excepţia cazului fundaţiilor care desfăşoară activităţi economice;
e) autonomie decizională, prin capacitatea deplină de alegere şi revocare a organelor de conducere, de punere în executare şi de control al propriilor activităţi;
f) organizare de sine-stătătoare, prin statutul de persoană juridică;
g) independenţa faţă de domeniul public, prin calitatea de persoane juridice de drept privat;
h) în cazul distribuirii profitului către membri, realizarea acesteia proporţional cu activitatea lor în cadrul organizaţiei, şi nu cu aportul de capital sau valoarea cotizaţiilor, cu excepţia cazului societăţilor cooperative de gradul 1 și a cooperativelor de credit.
(2) Economia socială se bazează pe valorile democraţiei şi participării active a diverselor categorii de persoane în domeniul social, precum şi pe principiul solidarităţii și responsabilităţii.
Art. 3 –  În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) activitate cu caracter social – activitate care urmăreşte atingerea interesului general, intereselor unei colectivităţi şi/sau intereselor personale nepatrimoniale;
b) antreprenorul în economie socială – persoana care deţine cunoştinţe în domeniul administrării activităţilor specifice economiei sociale, recunoscute conform normelor legale aplicabile domeniului formării profesionale;
c) contractul de inserţie – contractul semnat între angajator şi persoana aparţinând unuia sau mai multor grupuri vulnerabile, aşa cum sunt acestea definite în actele normative aplicabile, încheiat în forma prevăzută în Anexa 1 la prezenta lege;
d) cooperativa socială – societatea cooperativă de gradul 1 înfiinţată în baza Legii nr. 1 din 2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, ale cărei activităţi includ furnizarea de servicii sociale în vederea integrării pe piaţa muncii a persoanelor din grupuri vulnerabile şi fără loc de muncă;
e) întreprinderea de economie socială – persoana juridică de drept privat care respectă, conform actelor de înfiinţare şi organizare, definiţia şi principiile prevăzute de art. 2 alin. 1.
f) întreprinderea de inserţie – persoana juridică de drept privat, organizată într-una din formele menţionate la art. 8, ale cărei activităţi cu caracter social şi economic includ activităţi care vizează formarea profesională a angajaţilor aparţinând grupurilor vulnerabile, în vederea pregătirii acestora pentru piaţa liberă a muncii;
g) marca socială – formă de certificare a întreprinderilor de economie socială care urmăresc în mod prioritar interesul general sau interese ale unor grupuri vulnerabile, în scopul recunoaşterii, promovării şi sprijinirii contribuţiei directe a acestora la realizarea interesului general sau la îmbunătăţirea situaţiei grupurilor vulnerabile vizate;
h) societatea de microfinanțare – persoana juridică, alta decât instituţia de credit, constituită cu scopul de a acorda microcredite destinate dezvoltării unor proiecte, activităţi sau afaceri, susţinerii proiectelor de dezvoltare comunitară sau economică, a iniţiativelor comunităţilor locale şi a programelor sociale, în scopul îmbunătăţirii standardului de viaţă al comunităţilor locale.
Art. 4 – Statul încurajează şi sprijină dezvoltarea economiei sociale prin implicarea persoanelor juridice publice şi private din domeniu în elaborarea politicilor şi programelor relevante.
Art. 5 – Statul încurajează şi dezvoltă mecanisme de sprijinire a întreprinderilor şi activităţilor de economie socială, prin adoptarea unor măsuri adaptate nevoilor specifice ale acestora.
Art. 6 – Statul promovează şi susţine dezvoltarea resurselor umane calificate în domeniul economiei sociale, prin introducerea de noi ocupaţii în Clasificarea Ocupaţiilor din România, elaborarea de standarde specifice şi sprijinirea formării profesionale în domeniu la nivelul învăţământului superior.
Art. 7 – Statul promovează şi susţine dezvoltarea de programe guvernamentale pentru stimularea ocupării prin intermediul activităţilor de economie socială.

Capitolul II
Întreprinderile de economie socială

Art. 8 – Sunt întreprinderi de economie socială societăţile cooperative de gradul 1, cooperativele de credit, asociaţiile şi fundaţiile care desfăşoară activităţi economice, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor şi ale pensionarilor, precum şi orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor de înfiinţare şi organizare, definiţia şi principiile prevăzute în prezenta lege.
Art. 9 – Prezenta lege nu modifică legile speciale privind înfiinţarea şi organizarea întreprinderilor de economie socială deja existente, menţionate la alin. 1.

CAPITOLUL III
Centrul Naţional de Resurse pentru Economie Socială
şi centrele regionale de resurse

Art. 10 – Centrul Naţional de Resurse pentru Economie Socială, denumit în continuare CNRES, are scopul de a contribui la dezvoltarea economiei sociale prin promovarea şi sprijinirea întreprinderilor de economie socială, furnizarea de informaţii şi servicii de utilitate către persoanele fizice şi juridice interesate.
Art. 11 – CNRES se constituie prin ordin al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ca şi compartiment în cadrul Direcţiei Servicii Sociale şi Incluziune Socială.
Art. 12 – În îndeplinirea scopului său, CNRES are următoarele atribuţii:
a) informarea persoanelor interesate de domeniul economiei sociale;
b) colectarea şi prelucrarea regulată de date si informaţii privind domeniul economiei sociale;
c) derularea unor activităţi de creştere a vizibilităţii întreprinderilor şi activităţilor de economie socială;
d) facilitarea stabilirii de parteneriate între persoanele juridice active în domeniul economiei sociale, în special pentru asigurarea schimburilor eficiente de informaţii şi dezvoltarea de activităţi specifice economiei sociale;
e) conceperea şi furnizarea de programe de formare în domeniul economiei sociale;
f) acordarea de consiliere în vederea aplicării corecte şi eficiente a reglementărilor privind economia socială, precum şi accesării de surse de finanţare în domeniul economiei sociale;
g) cooperarea cu autorităţile centrale şi locale în vederea promovării şi sprijinirii întreprinderilor de economie socială, precum şi a implementării politicilor şi reglementărilor europene aplicabile;
h) iniţierea şi menţinerea de parteneriate cu persoane juridice publice şi private, din România sau din străinătate, în vederea dezvoltării şi promovării economiei sociale;
i) asigurarea funcţionării unui mecanism de dialog între autorităţile publice centrale şi locale, pe de o parte, şi întreprinderile de economie socială, pe de altă parte;
j) elaborarea şi asigurarea funcţionării sistemului mărcii sociale;
k) facilitarea schimbului de informaţii privind cererea şi oferta de locuri de muncă între persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile şi persoanele juridice cu activităţi în domeniul economiei sociale.
Art. 13 – În realizarea atribuţiilor sale, CNRES desfăşoară, în condiţiile legii, următoarele activităţi:
a) furnizează servicii de informare şi sensibilizare a persoanelor fizice şi juridice cu privire la economia socială;
b) asigură menţinerea Registrului întreprinderilor de economie socială;
c) furnizează servicii specifice pentru susţinerea întreprinderilor de economie socială;
d) furnizează servicii de formare profesională;
e) furnizează servicii specifice pentru persoanele care pot beneficia de activitatea întreprinderilor de economie socială;
f) furnizează servicii specifice sistemului mărcii sociale.
Art. 14 – CNRES este organizat şi funcţionează ca autoritate autonomă cu personalitate juridică, aflată sub controlul Ministerului Muncii, Familiei şi Solidarităţii Sociale; autoritatea CNRES se exercită pe întreg teritoriul României.
Art. 15 – CNRES poate înfiinţa la nivel teritorial centre regionale de resurse, în subordinea şi controlul său, cu scopul realizării scopului şi atribuţiilor legale la nivel regional.

CAPITOLUL IV
Mecanisme de sprijinire şi încurajare a dezvoltării economiei sociale

Art. 16 – Întreprinderile de economie socială pot fi finanţate din surse publice și/sau private, conform normelor juridice aplicabile.
Art. 17 – Bugetul naţional se completează cu o nouă linie bugetară specifică economiei sociale, în temeiul cărora întreprinderile de economie socială pot primi subvenţii pentru desfăşurarea activităţilor care se implică în mod direct persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile.
Art. 18 – În cazul angajării persoanei cu dizabilităţi în cadrul unei întreprinderi de economie socială, perioada de subvenţionare prevăzută la art. 80 alin. 2 din Legea nr. 76  din 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă , este egală cu întreaga perioadă a angajării.
Art. 19 – Autoritatea contractantă, definită în înţelesul art. 8 din Ordonanţa de urgenţă nr. 34 din 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, are dreptul de a acorda, în cadrul procedurii de atribuire, un punctaj suplimentar de până la 5% din valoarea punctajului maxim total pentru întreprinderile de inserţie în cadrul cărora majoritatea angajaţilor implicaţi sunt persoane aparţinând grupurilor vulnerabile.  
Art. 20 – Întreprinderile de inserţie care reinvestesc integral profitul obţinut în activităţi de restructurare, achiziţie de echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru) necesare dezvoltării activităţii economice şi/sau amenajarea şi/sau crearea locurilor de muncă pentru persoanele care aparţin grupurilor vulnerabile beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit.

CAPITOLUL V
Registrul întreprinderilor de economie socială

Art. 21 – Registrul întreprinderilor de economie socială este elaborat şi actualizat continuu de CNRES în colaborare cu ministerele de resort, cu scopul recunoaşterii instituţionale a domeniului economiei sociale şi al asigurării informaţiilor necesare corecte şi complete cu privire la situaţia şi evoluţia domeniului la nivel naţional.
Art. 22 – Regulile de întocmire, menţinere la zi şi utilizare a Registrului întreprinderilor de economie socială se elaborează sub coordonarea CNRES, în colaborare cu ministerele de resort. 

CAPITOLUL VI
Consiliul pentru Promovarea Economiei Sociale

Art. 23 – Se organizează în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Consiliul pentru Promovarea Economiei Sociale, denumit în continuare CPES, ca organ consultativ cu atribuţii în domeniul economiei sociale.
Art. 24 – CPES este organizat şi funcţionează ca direcţie sub controlul direct al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, colaborând în realizarea atribuţiilor sale cu celelalte ministere şi organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu alte autorităţi publice şi cu organisme guvernamentale şi neguvernamentale.
Art. 25 – CPES este format din câte un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Economiei şi Comerţului, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Băncii Naţionale a României, Ministerului Justiţiei, 1 reprezentant al CNRES şi 5 reprezentanţi ai întreprinderilor de economie socială.
Art. 26 – Preşedinţia CPES aparţine ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
Art. 27 – Pentru îndeplinirea scopului său, CPES exercită următoarele atribuţii principale:
a) participă la elaborarea politicilor şi actelor normative din domeniul economiei sociale;
b) elaborează studii şi rapoarte privind aspecte relevante pentru domeniul economiei sociale;
c) colaborează cu CNRES în domeniul economiei sociale.
Art. 28 – Organizarea şi funcţionarea CPES se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, după caz, cu respectarea condiţiilor legale.

CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale

Art. 29 – Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prezintă anual Guvernului spre informare un raport privind stadiul economiei sociale în România.
Art. 30 – În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul aprobă normele metodologice de aplicare a acesteia.
Art. 31 - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această Lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor Art.65 alin (2) şi Art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR                                                               
PREŞEDINTELE SENATULUI

Lista de fisiere atasate:

economiesociala.net proiect lege.doc