Solstitiul de iarna a fost celebrat inainte de era crestina. Astfel, romanii sarbatoreau Saturnaliile intre 17 si 24 decembrie. Ei sarbatoreau si “nasterea soarelui neîivins” (sol invictus) la solstitiul de iarna (catre 21 decembrie), cand zilele reincep sa se lungeasca (un cult preluat de la persani care-l adorau pe “Mithra”, zeul soarelui).

In Occident, in anul 354, Liberiu, papa Romei, fixeaza sarbatoarea nasterii lui Isus pe 25 decembrie, fara insa a stabili vreo data exacta a nasterii acestuia, si stabileste modul celebrarii inceputului crestinismului, asimiland sarbatorile populare si pagane deja existente cu ocazia solstitiului de iarna.

Totusi ramasitele cultului pagan al soarelui au trait mai departe prin unele obiceiuri populare ca: - rotile de foc carora li se da drumul pe costisa dealului in noaptea de Craciun; - focurile care se fac in dimineata de Craciun; - colacii de Craciun care imita forma soarelui