[26.11.2008]
Poti
sa te joci, poti sa incerci sa-ti pastrezi echilibrul, poti sa zbori,
poti sa masori distanta, poti sa-ti exprimi bucuria, poti sa te bucuri
de izbanda, poti sa simti ploaia, poti sa…
Poti sa daruiesti:
zambet, bucurie, echilibru, vise, aripi, apropiere, iubire,caldura=IMBRATISARI
Intr-o
seara nu prea prietenoasa, ne-am adunat o mana de prieteni cu gandul de
a raspani un pic din bucuria si entuziasmul nostru in sufletul unor
oamnei care simt nevoia de afectiune mai mult decat orice. Asadar am
pornit sa vizitam Caminul de batrani Odai.
Dupa un drum lung si cu ceva peripetii am ajuns in sfarsit la destinatie unde suntem intampinati de o
asitenta care ne descurajeaza putin spunandu-ne ca este cam tarziu
pentru vizite. Ca multi batrani au intrat deja la somn si ca acum la
ora 20 nu or sa mai fie atat de dornici de musafiri. Cu inima indoita
ne-am indreptat spre unul dintre pavilioanele centului asteptandu-ne sa
gasim usile odailor inchise.
Spre norocul nostru nu a fost asa.
Chiar
la intrare am intalnit-o pe cea mai varstnica persoana din pavilion(sau
poate chiar din tot centrul), o bunicuta de 94 de ani care ne-a
imbratisat cu atata drag si ne-a istorisit in cateva minute bune
povestea vietii ei: a fost orfan de razboi,un eleva constiinciosa, a
facut “pensionul”/liceul in Bucuresti, a avut bursa si mai tarziu a
lucrat ca stenograf. Pe chipul ei cutat de vremuri se intrezarea o
bucurie copilareasca in momentul in care ne vorbea despre trecutul ei,
iar noi nu am intrerupt-o decat cu zambete pline de caldura.
Toti
batranii pe care i-am intalnit in seara aceasta erau plini de optimism,
pusi pe glume, fiecare incerca sa ne dea cate un sfat parintesc si desi
multi aveau intre 80-90 de ani se simteau cu “inima tanara”.
Sunt
atat de calzi si mamosi incat nu ai mai vrea sa pleci din camera
lor.Pentru cateva clipe m-am lasat furata de amintirea copilariei cand
ajungeam iarna in odaia bunicii unde era cald
si mirosea a iubire,si unde aveam impresia unei copilarii protejate
intr-un glob de cristal .O batrana dupa ce am imbratisat-o chiar m-a
intrebat, cum obisnuesc sa faca bunicii, ”Mama, de ce nu ti-ai pus
manusi ca ai mainile sloi, nu vezi ce frig e afara”.
D-na
Olga avea pe noptiera 3 portrete in creion cat o palma desenate de
ea…erau superbe, de departe semanau cu fotorgafii alb-negru. Intr-o
alta odaie de la capatul coridorului mirosea a ulei si a vopseluri…Aici
statea dl Imireanu impreuna cu un alt batran iar peretii erau plini de
tablouri ce ilustaru franturi de peisaje de iarna, o casa
batraneasca,portrete pictate cu o maiestrie de invidiat. Pe marginea
patului pe langa panezele ce asteptau sa fie pictate mai stateau una
peste alta cateva carti despre arta.
Intre
timp si dna asistenta vazand cat ce receptivi sunt batranii la vizita
noastra nocturna si cu cat dor ne imbratiseaza, a inceput sa se
deschida si sa ne dezvaluie povesti frumoase despre sufletele de acolo.
De
exemplu ne-a spus ca in acel pavilion 2 cupluri s-au casatorit ; dar
din pacate doar unul mai este un cerc complet din celalat ramand de
curand doar o jumatate - o ea - .
Am
avut placerea sa stam de vorba pentru o bucata buna de vreme cu
batranii care erau proaspat insuratei. Ii cununase o asistenta acum doi
ani, iar ceremonia a avut loc in camera lor, ne-au aratat chiar si poze
de la eveniment. Ei sunt o dovada clara ca iubirea nu tine cont de
varsta, doar, cum spun ei, “sa iti mentii sufletul mereu tanar”.
A
fost o seara minunata, fiecare dintre noi a trait intens clipele
petrecute in compania batranilor, pastrand in gand povetele, bucuria si
optimismul lor. Nu am simitit nevoia sa mai vorbim despre experinta
aceasta, zambetul de pe chipul fiecaruia confirma faptul ca vizita
noastra si-a atins scopul.
Prin imbratisarile daruite am adus bucurie mai ales in sufletele lor dar si in sufletele noastre.
Nu e nevoie sa fi decat un simplu om ca sa poti schimba ceva pentru cei din jurul tau.
sursa: www.lumebuna.ro
Anca Cristache •
November 27, 2008