Agricultura bio, de exemplu, e in mare voga in Occident. Cei care se ocupa de alimentele bio foarte sanatoase de altfel, fac averi uriase. La noi insa, agricultura ecologica nu e incurajata deloc. Fermieri sunt doar o mana de oameni care se zbat sa supravietuiasca de pe o zi pe alta.

In Bucuresti, sunt doar patru magazine care vand alimente bio. Nici nu e nevoie de mai multe, cata vreme putini oameni stiu ce inseamna alimentatia naturala.

Consumam de trei ori mai putine produse bio decat media europeana si de cinci ori mai putine decat Germania.

Toate produsele bio sunt facute din ingrediente curate, asa cum le-a lasat natura, fara interventia chimiei alimentare sau a vreunei industrii dornice de profit.

Willy Schuster, de la ferma Mosna din Sibiu, este unul dintre putinii producatori de branza eco din Romania. Ca sa fie certificata, hrana vacilor trebuie sa provina dintr-un sol nepoluat si netratat cu niciun fel de substante chimice.

Romania esta una dintre putinele tari ale Europei care mai detine astfel de terenuri. Exista patru milioane de hectare de pasune, care in ultimii zece ani n-au fost atinse de vreun produs chimic.

Maxine, un student francez venit pentru cateva luni in tara lui Dracula incearca sa deprinda obiceiurile bio. In tara lui, mulsul se face mecanizat, asa ca noua lectie de viata il prinde usor nepregatit.

In comertul larg, in lapte gasim E211 sau benzoatul de sodiu, care provoaca urticarie si agraveaza astmul. La conservare, se mai foloseste si E621 sau glutamatul monosodic, despre care specialistii spun ca este una dintre cele mai cancerigene substante. Laptele bio inseamna insa santate curata.

Contine acizi grasi de tip omega 3, care ne protejeaza impotriva afectiunilor cardio-vasculare si intarzie imbatranirea celulara si vitamina E care ne ajuta in lupta cu colesterul de exemplu.

Curat inseamna insa scump. In strainatate, ar putea costa de doua sau chiar de trei ori mai mult.

La noi, deocamdata, sunt mai ieftine decat in alte tari europene pentru ca si clientii sunt putini. Si totusi, Willy reuseste sa supravietuiasca, mai ales dupa ce impreuna cu alti doisprezece biogospodari a pus pe picioare un magazin cu mancare ecologica.

Pentru ca nimic nu este mecanizat, productia bio este mai mica cu 50%. De aceea, si pretul produselor este mai mare. Un kilogram din casul de pe masa familiei Schuster ar putea costa la Bucuresti - 60 de lei kilogramul. Willy Schuster nu castiga mai mult de 1.000 de euro, dar are si alte satisfactii.

In jur de 15-25% dintre terenurile Romaniei, netratate chimic, ar putea fi folosite pentru obtinerea unor produse bio. Agricultura ecologica inseamna si tentatia unor castiguri usoare.

Familia Voicu castiga in fiecare an 20.000 de lei noi in pietele din Drobeta Turnu Severin, Oradea sau Timisoara, convingand clientii ca vand produse facute suta la suta natural.

Eugenia Novac, agricultor din Seica Mare isi creste rosiile numai cu apa, balegar si resturi de plante. A invatat de la italieni, sa cultive si rucola - o planta folosita in salate, foarta cautata pe piata occidentala.

Isi vinde rosiile curate cu doar un leu mai mult pe kilogram fara de cele tratate chimic, iar profitul profitul e de doua mii de euro pe luna.

Gandacii trebuie adunati cu mana, iar bolile plantelor trebuie sa fie tratate cu ceaiuri.

Un fermier care vrea sa intre in agricultura ecologica trebuie sa obtina un certificat de la un organism de inspectie privat. Trebui sa plateasca o taxa anuala intre 100 si 200 de euro si sa primeasca vizitele periodice ale unui inspector. Abia apoi se poate inregistra la Ministerul Agriculturii pentru a primi sigla AE, garantia ca produsul vine din agricultura ecologica.

In Romania, sunt inregistrati in prezent peste 3500 de producatori bio, iar suprafata totala a culturilor ecologice a crescut de peste 10 ori din anul 2000 pana in prezent. Exista aproape 200.000 de hectare de pasuni, cereale legume si fructe.

La sfarsitului anului trecut fermierii romani cresteau in sistem ecologic aproape 90.000 de animale. Si totusi, producem inca prea putin. O nisa cu potential pe care romanii inca o ocolesc. Radu Panait a facut avere profitand de ezitarea agricultorilor pentru culturile bio si s-a apucat sa importe aceste alimente inca din 2002. Afacerea lui va rula anul acesta 1,4 milioane de euro.

Radu Panait vinde pe luna cate zece tone de zahar brun bio adus din Brazilia. Si tot din firma lui pleaca spre supermarket-uri lapte din soia sau orez, care ajunge la raft la un pret de 8-9 lei cutia sau faina ecologica din Ungaria, la 4 lei punga. Romania ar putea deveni exportator serios, daca cineva ar pune in valoare potentialul tarii noastre.

Suntem nesemnificativi pe harta consumatorilor de alimente bio, cata vreme anul trecut media vanzarilor in Uniunea Europeana a ajuns la 14 miliarde de euro. Desi ar avea atuurile necesare, tara noastra ramane inexistenta pe harta europeana a agriculturii ecologice. In primul an dupa integrare, fermierii ecologici nu au primit niciun leu de la autoritati si au toate sansele sa fie inghititi de gigantii industriei alimentare. Iar dorinta de a trai sanatos risca sa para deseori un simplu moft.