AVIZ COMPLEMENTAR
al Comisiei consultative pentru mutaţii industriale (CCMI)
privind coerenţa generală şi sfera de aplicare a unei posibile simplificări a
cadrului de reglementare aplicabil subsectorului industrial al maşinilor
(aviz complementar)
_____________
Raportor: dl van Iersel
_____________
La 14 februarie
2007, în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de
procedură, Biroul Comitetului Economic şi Social European, a hotărât să
solicite Comisiei consultative pentru mutaţii industriale elaborarea unui aviz
complementar la avizul exploratoriu al Secţiunii pentru piaţa unică, producţie
şi consum cu privire la
Coerenţa generală şi sfera de aplicare a unei
posibile simplificări a cadrului de reglementare aplicabil subsectorului
industrial al maşinilor
(aviz complementar).
Comisia
consultativă pentru mutaţii industriale şi-a adoptat avizul complementar la 20
iunie 2007. Raportor: dl van Iersel.
*
**
Concluzii şi recomandări
CCMI salută călduros prioritatea Comisiei de a
reexamina procesul legislativ, de a simplifica legislaţia comunitară şi de a
îmbunătăţi acquis-ul. „Punerea în practică şi aplicarea” trebuie considerate ca
parte a procesului de „o mai bună legiferare”. Toate cele trei aspecte trebuie
înţelese dintr-o perspectivă comună.
În consecinţă, CCMI abordează mai buna legiferare
dintr-o perspectivă largă, dincolo de tema simplificării. Mai buna legiferare
în fiecare sector trebuie să fie înţeleasă ca o componentă a politicii
industriale[1].
În total, pachetul privind ingineria mecanică este
format din aproximativ 70 de directive şi este aproape complet. Din cauza
modului în care sunt redactate în urma procesului legislativ şi apoi aplicate,
apar dificultăţi considerabile. Nu numai Comisia, ci şi Parlamentul European şi
statele membre trebuie să-şi asume deplina responsabilitate pentru calitatea
legislaţiei comunitare.
CCMI sprijină ferm practicarea permanentă a
consultărilor şi a studiilor de impact şi insistă asupra intensificării acestor
procese. Unele instrumente, cum este consultarea on-line, nu au nici un sens.
În general, CCMI pledează pentru acordarea de timp suficient pentru a duce la
bun sfârşit aceste procese.
Temeiul juridic (articolul 175 şi articolul 95 din
tratat) are adesea implicaţii de mare amploare începând din faza de concepţie a
legislaţiei comunitare până în faza de punere în practică şi aplicare, cu consecinţe
asupra condiţiilor de concurenţă egale şi a inovării. CCMI insistă asupra unei
mai bune coordonări şi ajustări în cadrul Comisiei, ca primă etapă
indispensabilă.
Este foarte necesară supravegherea mai atentă a
pieţei. CCMI este în favoarea unei extinderi şi a unei consolidări a rolului
autorităţilor de supraveghere a pieţei, combinate cu o aplicare riguroasă. Este
necesară o cooperare eficientă între autorităţile naţionale de supraveghere.
Acestea sunt bine poziţionate pentru a aplica procedurile de testare ex-post şi
pentru a furniza feedback în scopul verificării impactului real al legislaţiei.
Comisia Europeană ar trebui să-şi intensifice
eforturile de reducere a barierelor netarifare pentru maşini şi echipamente,
prin promovarea activă a CRO[2] şi furnizarea de asistenţă tehnică
ţărilor cu economii emergente în vederea construirii unei infrastructuri
eficiente pentru standardizare.
Expunere de motive
CCMI salută invitaţia comisarilor Wallström şi
Verheugen de a elabora un aviz exploratoriu privind simplificarea legislaţiei
referitoare la sectorul ingineriei mecanice.
CESE a descris deja, într-un aviz anterior[3], structura şi dinamica specifice acestui
sector.
Sectorul este format din zeci de mii de
întreprinderi mici şi mijlocii, pentru care condiţiile de concurenţă egale sunt
de o importanţă crucială. În afară de aceasta, ingineria mecanică contribuie
substanţial la infrastructura pe care se sprijină economia europeană. Are rol
de multiplicator, creând un număr considerabil de locuri de muncă, în special
pentru lucrătorii calificaţi şi pentru cei care lucrează în domeniul
cunoaşterii.
CCMI preferă să discute despre mai buna legiferare
în acest sector dintr-o perspectivă mai largă, care depăşeşte tema
simplificării, din următoarele motive:
-mai
buna legiferare este un criteriu general şi clar, care implică simplificare,
claritate, reducerea sarcinilor administrative şi punerea în practică;
-mai
buna legiferare este de o importanţă primordială pentru statul de drept;
-aceasta
este şi unul din instrumentele de consolidare a încrederii între operatorii de
pe piaţă (şi între cetăţeni);
-este
esenţială pentru crearea condiţiilor de concurenţă egale în UE, pentru inovare
şi competitivitate pe întreg teritoriul european.
Mai buna legiferare nu poate fi separată de o
transpunere eficientă. În consecinţă, prezentul aviz ia în discuţie întregul
proces legislativ şi efectele sale, de la concepţie la transpunere, punere în
practică şi aplicare[4] în statele membre.
În prezentul aviz, CCMI optează pentru o abordare
din unghiul specific al mutaţiilor industriale. Acest sector are nevoie de un
nivel adecvat de standarde internaţionale coerente şi de o reglementare
europeană. Suprareglementarea împiedică întotdeauna competitivitatea.
Întreprinderile mici şi mijlocii, care predomină
în sectorul ingineriei mecanice, nu deţin resurse financiare şi umane pentru a
face faţă complexelor cerinţe birocratice. Această situaţie impune acordarea
unei atenţii speciale legislaţiei naţionale şi comunitare care creează sarcini
administrative.
Mai buna legiferare ar trebui apreciată dintr-o
perspectivă de jos în sus. În conformitate cu punctele de vedere frecvent
exprimate în cadrul Consiliului de Miniştri, legislaţia ar trebui, dacă este
posibil, să devină mai simplă, mai clară, mai uşor de pus în practică şi mai
puţin consumatoare de timp (deci şi de costuri) pentru sectorul respectiv, la
fel ca şi pentru autorităţile de supraveghere a pieţei, inspectori etc.
Comentarii
asupra procesului legislativ din cadrul Comisiei, inclusiv consultările
Subiectele tratate în directivele din acest sector
au, fiecare în parte, propria motivaţie necesară pentru asigurarea condiţiilor
de concurenţă egale. Fără acestea, ar exista 27 de sisteme şi legislaţii
naţionale[5].
Problema anumitor directive este alta, şi anume abordările divergente din
diferite etape ale procesului legislativ, care în prezent durează în medie 5
ani la nivel european (în afară de punerea în practică la nivel naţional).
În procesul legislativ (Cartea verde, Cartea albă,
studiul de impact, consultările ulterioare, directiva sau regulamentul), Cartea
albă şi studiul de impact sunt de maximă importanţă, atât pentru procesul
legislativ, cât şi pentru sector. Acestea prezintă deseori o curbă a învăţării,
ceea ce înseamnă că trebuie prevăzut un timp semnificativ pentru a parcurge
toate etapele. În caz contrar, apar alternative într-o etapă ulterioară şi
devine necesară o reexaminare sau o revizuire.
În afară de aceasta, sunt necesare transparenţa şi
deschiderea. Întreprinderile şi toate părţile implicate - părţile interesate şi
organismele lor reprezentative - afectate de o anumită politică sau
reglementare trebuie să fie informate şi consultate în mod corespunzător.
În acest sector diversificat,
rezultatul consultărilor trebuie să fie reprezentativ. Trebuie luată în
considerare interacţiunea dintre aspectele tehnice şi consecinţele comerciale.
În special consultările on-line au
tendinţa să fie mai degrabă superficiale, unilaterale şi lipsite de o structură
clară. Opiniile organizaţiilor nereprezentative şi ale unui singur
expert/profesor sunt uneori considerate ca având valoare egală, deşi nu au, cu
siguranţă, aceeaşi reprezentativitate.
Consultările pe scară largă prin Internet
şi cu grupuri de interese sau în şedinţe cu părţile interesate care nu sunt
suficient de reprezentative nu constituie mijloace eficiente de realizare a
consultărilor asupra unor subiecte complexe. Sunt mai constructive consultările
pe teme determinate cu factori reprezentând interese specifice, precum şi
discuţiile faţă în faţă cu aceia care sunt primii afectaţi de politici sau
propuneri legislative noi.
Deşi crearea unui grup la nivel înalt este
deosebit de apreciată, Comisia ar trebui să ia în considerare faptul că
interesele marilor întreprinderi reprezentate în acest grup nu sunt cu
siguranţă aceleaşi cu ale IMM-urilor, acestea din urmă fiind foarte
diversificate. Principiile care stau la baza directivelor pot conduce în
practică la rezultate îndoielnice, chiar dacă sunt corecte în sine.
Experienţa practică arată că nu
este de dorit ca persoanele care au răspunderea lansării consultărilor să fie
aceleaşi cu persoanele care aplică rezultatele procesului consultativ. Din
motive de credibilitate, este de dorit să se separe responsabilităţile.
Studiul de impact este de o importanţă
fundamentală. CCMI salută călduros iniţiativele Comisiei de îmbunătăţire a
calităţii şi transparenţei acestui instrument.
Cu cât se realizează studii de impact mai
bune, cu atât mai constrângător va fi efectul lor pentru utilizări viitoare.
Un studiu de impact fiabil cu privire la
efectul opţiunilor în materie de costuri, beneficii şi riscuri reprezintă un
sprijin indispensabil pentru deciziile privitoare la politici.
În realitate, Comisia instituie un sistem
de control intern al calităţii aplicabil studiilor de impact, care este
independent de iniţiatorii politicilor sau al reglementărilor, pe linia celor
mai bune practici curente ale unor guverne şi ale sectorului.
În anumite cazuri, pot fi recomandabile
audituri externe transparente, independente de sistemul intern de control al
calităţii.
Ar trebui luată în considerare şi opţiunea
de a nu acţiona, având în vedere că este prevăzută în liniile directoare ale
Comisiei.
Incoerenţa şi confuzia existente în
procesele legislative naţionale şi în punerea în practică provin deseori din
temeiul juridic al directivelor. Articolul 95 (şi articolele care fac referire
la acesta) nu lasă statelor membre nici o posibilitate de a aduce modificări şi
prevede existenţa unei armonizări complete controlate de Comisie. Dimpotrivă,
articolul 175 şi articolul 176 afirmă, în capitolul privitor la politici, în
special la cele legate de mediu, că statele pot introduce măsuri mai severe,
dacă apreciază că sunt necesare şi compatibile cu piaţa unică.
Acest spaţiu de manevră lăsat statelor
membre reprezintă o chestiune de principiu politic şi este inclus ca atare în
tratat. Dar, pe cale de consecinţă, se tinde astfel către fragmentarea pieţei
interne. O astfel de fragmentare reprezintă un impediment pentru accesul la
pieţe al multor întreprinderi mai mici. Situaţia poate avea consecinţe
supărătoare pentru întreprinderile de vârf şi angajaţii lor.
În ceea ce priveşte temele legate de
mediu, pentru care DG Mediu poartă, în general, răspunderea, este ales ca temei
juridic articolul 175 (de exemplu directiva DEEE[6]). Pe de altă parte, atunci când
prevalează tema „condiţiilor de concurenţă egale”, se alege ca temei juridic
articolul 175. În aceste cazuri, răspunderea revine, de obicei, DG
Întreprinderi (de exemplu directiva RoHS[7]). Utilizarea unor temeiuri juridice
diferite conduce deseori la pachete diferite de cerinţe în statele membre.
În afară de această denaturare parţială a
condiţiilor de concurenţă egale, probele concrete arată că diferenţele dintre
legislaţiile naţionale tind să conducă spre norme naţionale ambigue şi/sau
necorespunzător aplicate. Abordările naţionale generează deseori atitudini
ambivalente faţă de întreprinderi şi, de asemenea, amânări ale punerii în
practică, ambele situaţii provocând indisciplină şi chiar practici ilegale.
CCMI recunoaşte că nu va fi uşor, deşi
este de dorit, să fie îndepărtate incoerenţele provocate de aplicarea unor
temeiuri juridice diferite. Se utilizează câteva metode, cum ar fi separarea
propunerilor precum cea a directivelor DEEE şi RoHS. Cu toate acestea, ar
trebui pus în mişcare un proces mai larg, care să urmărească reconcilierea
diferitelor abordări. Un astfel de proces ar putea, de asemenea, să contribuie,
la convergenţa diferitelor puncte de vedere ale statelor membre, de exemplu în
ceea ce priveşte politicile de mediu. În acest sens, ca primă etapă
indispensabilă, CCMI subliniază necesitatea unei strânse coordonări şi ajustări
în interiorul Comisiei.
CCMI salută noua abordare, care este utilă
în ceea ce priveşte standardele tehnice şi suficient de flexibilă pentru a
promova totodată inovaţia. Este cu siguranţă posibil ca noua abordare să fie
extinsă la alte domenii, cum ar fi mediul.
Incoerenţa în definiţii (de exemplu
definiţia „deşeurilor” în câteva directive privind mediul), suprapunerea sau
definirea vagă a sferei de aplicare (a se vedea directivele DEEE şi RoHS)
provoacă probleme grave. Aceste probleme provin din diferenţa dintre sferele de
aplicare ale unor directive legate între ele, precum şi dintre legislaţiile
specifice din fiecare stat membru.
Dimpotrivă, legislaţia coerentă
creează încredere pe întreg teritoriul european, sporeşte interacţiunile
satisfăcătoare dintre furnizori şi subcontractanţi şi consolidează lanţul de
aprovizionare şi de creare a valorii economice din ingineria mecanică[8]. Lanţul de subcontractanţi este esenţial
pentru flexibilitate şi livrare în timp real a maşinilor cu grad înalt de
inovare.
Date fiind cerinţele diferite, deseori
întreprinderile nu pot produce un produs pentru întreaga piaţă comunitară şi
întreprinderile trebuie să diferenţieze produsele în conformitate cu destinaţia
lor. Un exemplu specific acestui tip de situaţie se referă la legislaţia
naţională de protecţie a lucrătorilor, care, deşi justificată din perspectivă naţională,
deschide calea pentru cerinţe diferite în materie de produse, contrazicând
obiectivul armonizării tehnice în Uniunea Europeană.
Ar trebui să se acorde întâietate
regulamentelor în faţa directivelor (care nu implică armonizarea). Multe
probleme pot fi evitate, deoarece un regulament nu lasă posibilitatea unor
diferenţe între statele membre.
Dată fiind creşterea substanţială a
volumului legislaţiei, există mai multă concurenţă neloială din cauza
produselor care nu sunt conforme cu normele. Produsele neconforme au deseori
preţuri avantajoase. Supravegherea necorespunzătoare a pieţei - în special în
domeniul reglementării în materie de mediu şi energie - dezavantajează
întreprinderile care aplică legea în mod corect. Respectarea legislaţiei
comunitare ar trebui să fie garantată.
Standardizarea este necesară şi din
perspectiva pieţei mondiale, care necesită claritate în legislaţia comunitară,
în perspectiva, printre altele, a consultărilor permanente cu alţi operatori de
nivel mondial.
Legislaţia poate stimula inovaţia în toate
domeniile, inclusiv mediul şi securitatea lucrătorilor. Dar un obiectiv
primordial ar trebui să fie piaţa comunitară în întregime. În mod paradoxal,
fragmentarea cauzată de creşterea volumului legislaţiei naţionale în domenii precum
mediul şi securitatea lucrătorilor, în care trebuie să fie garantate anumite
niveluri de calitate, nu favorizează procesele inovatoare.
În afară de directivele existente, sunt
necesare noi directive, cum este cea privind securitatea maşinilor mobile pe
drumuri şi scări. Problemele sunt cauzate de cerinţele privitoare la produse,
aplicabile alături de cerinţele privind securitatea care trebuie respectate în
conformitate cu legislaţia comunitară, precum directiva privind maşinile.
Procesul de decizie politică, transpunerea
şi punerea în practică
Procesul legislativ se complică ulterior din cauza
procesului de decizie politică în Uniunea Europeană şi, prin urmare, a
transpunerii şi punerii în practică în statele membre. Un proces legislativ
transparent şi bine gestionat de la început poate contribui la o continuare
satisfăcătoare în etapele următoare. Calitatea în Europa poate fi garantată numai
printr-o cooperare strânsă între autorităţile de reglementare şi operatorii
afectaţi în orice domeniu nou de politici sau de reglementare. Autorităţile de
reglementare trebuie să definească obiectivele generale ale politicilor înainte
de a trece la consultări structurate şi transparente, studii de impact adecvate
şi un dialog real cu operatorii relevanţi.
Toate instituţiile UE care joacă un rol de
prim-plan în procesul de reglementare, respectiv Comisia, Consiliul şi
Parlamentul European, ar trebui nu numai să aplice proceduri corespunzătoare în
studiile de impact, ci şi să evalueze în mod continuu impactul legislaţiei
propuse în cursul procesului de reglementare, inclusiv al amendamentelor
propuse.
În Consiliu, interesele divergente rezultate din
punctele de vedere naţionale pot împiedica buna legiferare. Desigur, sectorul
însuşi poate contribui la convergenţa punctelor de vedere printre organizaţiile
naţionale reprezentative sau experţii naţionali. Cu toate acestea, persistenţa
unor puncte de vedere politice divergente poate conduce la redactări şi
obiective ambigue şi, prin urmare, la costuri mai mari.
Parlamentul European joacă un rol de prim-plan în
procedura de codecizie. Uneori, acesta introduce amendamente care nu corespund
obiectivelor iniţiale.
În trecut, au fost deseori trecute cu vederea
transpunerea şi punerea în practică în statele membre ca parte integrală a
procesului în ansamblul său. Este esenţial ca acestea să fie considerate la fel
de importante ca şi procesul legislativ însuşi.
Pe de-o parte, „subsidiaritatea” susţine că
statele membre însele sunt răspunzătoare pentru transpunere şi punere în
practică. Pe de altă parte, Comisia trebuie să garanteze că litera şi spiritul
legislaţiei comunitare adoptate sunt respectate de către statele membre. Acest
rol îi impune mai mult decât să se bazeze pe procedurile privind încălcarea
dreptului comunitar. Comisia este încă prea reticentă sau are la dispoziţie
prea puţine instrumente pentru a examina modul de punere în practică şi de
aplicare în statele membre. Mecanismul SOLVIT - sistemul descentralizat de
rezolvare a problemelor şi de prelucrare a plângerilor - este insuficient.
Ideea ca punerea în practică şi aplicarea să intre exclusiv în răspunderea
statelor membre reprezintă o înţelegere greşită a „subsidiarităţii”.
Autoritatea de supraveghere a pieţei ar trebui să
aibă sarcina de a verifica dacă un produs satisface cerinţele necesare atunci
când este introdus pe piaţă sau pus în funcţiune. Acesta este un proces în două
etape: în primul rând, se supraveghează piaţa şi, în al doilea rând, se
întreprind acţiuni în consecinţă, în raport cu problemele apărute. Este
important ca toate statele membre să-şi asume răspunderea pentru a garanta că
se realizează o supraveghere a pieţei eficientă şi previzibilă în mod coerent.
Pentru ca întregul sistem să interacţioneze
eficient, este de primă importanţă instituirea unui cadru de reglementare
simplu şi uşor de înţeles atât de către sector, cât şi de către autorităţile
naţionale. Prea frecvente sunt cazurile în care prevalează suprareglementarea
şi reglementările pentru cazuri specifice.
O supraveghere îmbunătăţită a pieţei va consolida
transparenţa şi încrederea pe piaţa internă.
Supravegherea pieţei necesită mai mult decât
simpla garantare a conformităţii documentaţiei, care, în termeni de securitate,
nu reprezintă aspectul cel mai important. Prin urmare, supravegherea pieţei
trebuie să se concentreze asupra aspectelor tehnice ale produselor.
Produsele pot fi introduse pe piaţă pe baza unei
declaraţii de conformitate a producătorului, care, în cele mai multe cazuri, se
raportează la standardele europene armonizate. Pentru a evita birocraţia
suplimentară, CCMI este în favoarea unei proceduri de testare ex-post pe
eşantioane, pentru a verifica dacă produsul este conform cu declaraţia
producătorului.
Dată fiind expertiza lor, este necesar ca
autorităţile de supraveghere a pieţei să participe la procesele de
standardizare şi să capete o mai bună înţelegere a rezultatelor standardizării.
Este necesar ca autorităţile de supraveghere a
pieţei să instituie o cooperare strânsă şi eficientă cu autorităţile vamale.
Autorităţile vamale trebuie să aibă acces la resurse adecvate, astfel încât să
poată verifica produsele nu numai în raport cu taxele şi accizele, ci şi în
raport cu conformitatea cu legislaţia comunitară referitoare la produsele
respective. De asemenea, este necesară instituirea unui sistem eficient de
cooperare între autorităţile de supraveghere a pieţei din întreaga zonă UE/SEE
şi pe scară internaţională, atât pentru a asigura utilizarea mai eficientă a
resurselor disponibile, cât şi pentru a evita suprapunerile.
În conformitate cu practica autorităţilor de
reglementare naţionale din diferite domenii, CCMI sprijină ferm instituirea
unei reţele europene a autorităţilor de supraveghere, care să coopereze strâns
într-un cadru comunitar.
Transparenţa, condiţiile de concurenţă egale,
statul de drept şi încrederea operatorilor de pe piaţă şi a altor factori
interesaţi necesită o monitorizare corespunzătoare a întregului proces.
Întreprinderile mari şi mici tratează legislaţia
în moduri diferite şi cu resurse diferite. Interpretarea legislaţiei ar trebui
să fie clară şi fără să lase loc incertitudinii juridice. Acest lucru este de
mare importanţă pentru IMM-uri, deoarece există o lipsă de expertiză în cadrul
întreprinderilor.
Simplificarea legislaţiei comunitare nu trebuie să
se realizeze numai la Bruxelles. Legile naţionale care transpun legislaţia
comunitară ar trebui să respecte atât litera, cât şi spiritul directivelor
comunitare şi să garanteze că legislaţia aplicabilă rămâne simplă şi uşor de
aplicat de către întreprinderi.
Procesul de monitorizare în
curs
În paralel cu procesul
legislativ în ansamblu, este necesară examinarea constantă a impactului legislaţiei
existente. Modificarea circumstanţelor şi forţele dinamice ale pieţei, precum
şi evoluţiile tehnologice pot influenţa contextul şi chiar impactul normelor
curente.
Autorităţile de supraveghere a
pieţei pot furniza feedback în ceea ce priveşte impactul real al legislaţiei,
deoarece au experienţă practică.
Experienţele practice pot constitui o bază solidă
pentru examinarea cu regularitate sau chiar revizuirea legislaţiei existente.
Trebuie să existe o interacţiune constantă între evoluţiile dinamice şi
legislaţie.
Chestiuni specifice
Simplificarea nu conduce neapărat la
rezultate corespunzătoare. Codificarea este utilă atunci când conduce la
simplificare şi la creşterea coerenţei. Cu toate acestea, piaţa şi modul
specific de concepţie a produselor trebuie luate în considerare cu atenţie, de
la caz la caz. Codificarea ar trebui să aibă loc atunci când cerinţele legale
rămân similare şi părţile interesate cad de acord. Cu toate acestea, atunci
când textele sunt adaptate sau chiar redactate din nou, se poate ajunge cu
uşurinţă la confuzii, ceea ce devine chiar mai costisitor.
Unificarea a două directive poate
reprezenta o simplă cosmetizare sau, mai rău, se poate dovedi contraproductivă
şi generatoare de complicaţii în practică, astfel cum este cazul unificării
directivelor privind echipamentele sub presiune şi recipientele simple sub
presiune.
În alte cazuri, armonizarea este foarte indicată.
Un exemplu îl constituie legislaţia naţională divergentă privind protecţia
lucrătorilor şi barierele tehnice rămase în calea comerţului, care compromit
piaţa internă a echipamentelor de inginerie mecanică.Mai buna legiferare necesită armonizarea
acelor aspecte privind acea protecţie a lucrătorilor care are legătură cu tipul
de producţie. Aceasta se poate face pe baza noii abordări. Legislaţia
comunitară ar putea atunci să se limiteze la cerinţe esenţiale, detaliile
urmând să fie tratate în standarde elaborate de părţile implicate.
Impactul legislaţiei comunitare asupra sectorului
ingineriei mecanice nu se limitează numai la subiecte legate de acesta. Un
exemplu îl constituie punerea în practică şi aplicarea sistemului comunitar de
TVA, care reprezintă o sarcină grea. O bază comună, consolidată, a TVA pentru
activităţi transfrontaliere în noile state membre ar ajuta mult la reducerea
sarcinii administrative.
Probleme cu efecte similare există în domeniul
dreptului societăţilor comerciale. Datorită cerinţelor diferite din sistemele
naţionale în materie de drept al societăţilor comerciale, crearea de filiale în
diferite state membre ale Uniunii Europene înseamnă costuri mari de înfiinţare
şi consultanţă şi numeroase demersuri administrative. Aceste dificultăţi ar
putea fi atenuate prin crearea unui formular pentru întreprinderea europeană,
care să corespundă nevoilor IMM-urilor.
Mai buna legiferare nu ar trebui să se limiteze la
piaţa internă, ci să aibă şi efecte externe. Un exemplu este instrumentul de
reducere a barierelor netarifare. Barierele netarifare pot crea probleme
substanţiale pentru întreprinderile din sectorul ingineriei mecanice, care sunt
predominant IMM-uri. Exemple negative de legislaţie tehnică prin care se
împiedică accesul la pieţe sunt sistemul de certificare obligatorie din China
şi sistemul de certificare din Federaţia Rusă.
Prin încurajarea utilizării standardelor
internaţionale, acordul OMC privind barierele tehnice din calea comerţului
(BTC) constituie un prim pas important spre o armonizare globală a cerinţelor
tehnice. În afară de BTC, Comisia Economică pentru Europa a ONU (ONU/CEE) recomandă
guvernelor să adopte un model pentru cerinţele de reglementare esenţiale,
denumit „Obiective de reglementare comune” (CRO - Common Regulatory
Objectives). CCMI recomandă promovarea CRO în negocierile comerciale bilaterale
şi multilaterale.
Bruxelles, 20
iunie 2007,
Preşedintele
Comisiei consultative pentru mutaţii industriale
Josly Piette
Secretarul general
al Comitetului Economic şi Social European
CES Romania
