Angel.org.ro / CES / Avize definitive / CCMI/037 Dezvoltarea lanţului de valori şi de aprovizionare în contextul european şi global

Partea I – Concluzii şi recomandări

A.   CESE solicită concentrarea atenţiei factorilor de decizie şi abordări interactive la nivel comunitar şi naţional pentru dezvoltarea lanţului de valori şi de aprovizionare sau, mai degrabă, a noţiunii de industrie în reţea şi de interacţiune între societăţi.

B.   Aceste procese dinamice impun adaptare şi adaptabilitate în derularea tuturor activităţilor dintr-o societate, inclusiv definirea şi proiectarea produselor, serviciile, marketingul şi managementul resurselor financiare şi umane. Aceste activităţi sunt adesea externalizate. Crearea de reţele se referă la faptul că societăţile devin din ce în ce mai interconectate la nivel mondial şi că producţia şi serviciile devin din ce în ce mai integrate.

C.   Există diferenţe importante în modul în care societăţile sunt influenţate de această stare de fapt, în funcţie de dimensiune, de poziţia în lanţurile/reţelele de aprovizionare şi de sectoarele în care funcţionează. Marile societăţi multinaţionale sunt, în general, bine poziţionate în acest proces de creare de reţele, în toate etapele sale. Dimpotrivă, furnizorii de dimensiuni mici sau medii, care participă în stadiile iniţiale sau intermediare (furnizori primi, secunzi, terţi etc.), se confruntă adesea cu obstacole, aşa cum se arată în Partea II. În prezentul document, aceştia sunt numiţi în continuare SII (societăţi iniţiale şi intermediare – un termen creat special pentru prezentul aviz) .
D.   Majoritatea covârşitoare a locurilor de muncă din sectorul privat se află în societăţi de dimensiuni mai mici (a se vedea punctul C). Cele mai inovatoare şi creative dintre acestea sunt de o importanţă decisivă în economia în reţea. Dezvoltarea a atins o asemenea amploare, încât nu are un impact semnificativ doar la nivel microeconomic, ci şi la nivel macroeconomic.

E.   CESE consideră necesară îmbunătăţirea mediului în care funcţionează aceste societăţi. Prezentul aviz (a se vedea punctele 3 şi 4 din Partea II) identifică principalele provocări şi avansează o serie de propuneri de politici, precum:

•   schimbarea atitudinii faţă de SII;
•   îmbunătăţirea cooperării şi încrederii reciproce între aceste societăţi;
•   facilitarea accesului la mijloacele de finanţare;
•   reducerea efectelor de blocare sau excludere din reţele;
•   asigurarea drepturilor de proprietate intelectuală;
•   combaterea denaturării concurenţei printr-o utilizare consecventă, mai eficientă şi oportună a instrumentelor UE de protejare a comerţului, pentru evitarea importurilor neloiale;
•   încurajarea competenţelor şi a spiritului întreprinzător;
•   atragerea tinerilor calificaţi, mai ales a inginerilor, către SII;
•   punerea în aplicare a noii politicii industriale a UE, inclusiv a abordării sectoriale;
•   utilizarea optimă a celui de-al 7-lea program-cadru pentru cercetare;
•   adoptarea legislaţiei specifice în domeniu şi reducerea birocraţiei.

F.   Lipsa unei definiţii clare a SII face dificilă înţelegerea pe deplin a importanţei acestora în contextul proceselor de mutaţii industriale şi de globalizare. Ar trebui să se facă mult mai mult pentru creşterea gradului de conştientizare a rolului acestora. Dacă se pun în aplicare unele propuneri/toate propunerile de la punctul E, societăţile însele trebuie să îndeplinească o serie de condiţii preliminare, factorii de decizie trebuie să îndeplinească alte condiţii şi împreună un număr şi mai mare de condiţii. În orice caz, punerea în aplicare trebuie să se realizeze în strânsă cooperare cu toate părţile interesate relevante. În acelaşi context, comitetele de dialog sectorial ce funcţionează la nivel european şi naţional ar trebui să fie în măsură să ofere factorilor de decizie politici o orientare comună, credibilă.

Partea II – Motive

1.   Introducere

1.1   Este greşit să vorbim despre apariţia lanţurilor de aprovizionare ca despre un fenomen modern, căci acestea au existat, într-o formă sau alta, încă de la începuturile producţiei organizate.

1.2   Trebuie însă menţionat că interesul puternic faţă de lanţurile de aprovizionare a crescut în ultimele decenii, ca urmare a dezvoltării accelerate generate de progresul tehnologic, de globalizare şi de toate efectele acestora care se fac simţite pe piaţă. Acest subiect este dezbătut pe larg în numeroase publicaţii şi conferinţe din întreaga lume. Succesiunea lineară convenţională este înlocuită de reţele complexe şi de procese de producţie integrate care se extind, adesea, la nivelul mai multor societăţi şi ţări.

1.3   În prezent, lanţurile de valori şi de aprovizionare sunt din ce în ce mai interconectate şi în multe domenii există în prezent o adevărată reţea globală. Astfel se explică folosirea mai degrabă a termenului de „reţea” decât de „lanţ”, deoarece primul este fără îndoială mai efemer decât cel de-al doilea.

1.4   Reţelele generatoare de valori (sau, mai simplu, „reţelele de valori”) devin ele însele din ce în ce mai extinse şi globalizate. Reţeaua de valori paneuropeană, amplificată prin recenta extindere a UE, face parte din acest proces.

1.5   Devine evident că autoîmbunătăţirea nu mai este suficientă pentru satisfacerea nevoilor societăţilor. Deşi utile şi dezirabile, beneficiile obţinute din programe introspective în cadrul societăţilor, nu le permit să profite de şansele oferite de un adevărat sistem global de afaceri. Societăţile trebuie să vadă mai departe de propriile structuri dacă vor să supravieţuiască în lumea modernă.

1.6   Prin urmare, gestionarea şi logistica reţelelor au câştigat din ce în ce mai mult teren, deoarece societăţile investesc tot mai mult timp şi resurse financiare pentru asigurarea unor rezultate optime, prin modernizarea şi coordonarea reţelei din ce în ce mai complexe de activităţi şi servicii, care sunt esenţiale pentru operaţiunile industriale şi comerciale moderne.

1.7   Responsabilitatea cadrelor de conducere şi cerinţele profesionale pe care trebuie să le îndeplinească forţa de muncă la toate nivelurile s-au schimbat semnificativ, deoarece sunt necesare decizii şi atitudini care să asigure niveluri optime de cooperare între cumpărători, furnizori şi societăţi.

1.8   Acest lucru este valabil pentru toate categoriile de societăţi, fie ele mari, mijlocii sau mici, în pofida diferenţelor şi interacţiunii dintre sectoare. Totuşi, se pare că marile societăţi multinaţionale sunt mai bine poziţionate în procesul actual decât SII .

1.9   De fapt, două treimi dintre angajaţii sectorului privat din Europa lucrează în societăţi mici şi mijlocii. Multe dintre acestea sunt SII. Prin urmare, prosperitatea acestui tip de societăţi nu comportă numai o dimensiune microeconomică, ci şi un impact macroeconomic.

1.10   Deşi subiectul prezentului aviz este dezvoltarea lanţului de valori şi de aprovizionare, accentul se pune în principal pe SII inovatoare (de înaltă tehnologie şi calitate), cu potenţial de creştere şi de funcţionare pe plan internaţional sau care sunt deja prezente pe piaţa mondială .

1.11   Prin urmare, trebuie dezvoltate şi îmbunătăţite metodele şi mijloacele de creare a unui mediu sănătos şi durabil pentru ca acest tip de societăţi să prospere şi să-şi exploateze la maximum potenţialul.

1.12   Deşi lanţurile/reţelele de aprovizionare diferă de la un sector la altul, s-a considerat adecvată ilustrarea analizei realizate în acest document prin punerea accentului pe un singur sector. Prin urmare, anexa 2 la prezentul aviz prezintă un studiu de caz din industria de automobile, care ilustrează clar anumite aspecte în cauză. Această ramură industrială a fost aleasă pentru complexitatea evidentă a lanţurilor/reţelelor sale de aprovizionare, aşa cum reiese din anexa 1.

1.13   Societăţile europene optează adesea pentru externalizarea uneia sau mai multor verigi din lanţurile de aprovizionare. Acestea importă apoi mărfurile produse în această etapă şi le adaugă un plus de valoare înainte de a le introduce în reţeaua de valori. Este important ca, pe parcursul procesului, să se asigure condiţiile necesare pentru păstrarea celui mai ridicat nivel posibil de profit, de ocupare a forţei de muncă şi de know-how în Europa. Aceasta este o chestiune critică, deoarece know-how-ul devine din ce în ce mai mult un factor de producţie de sine stătător, care traversează reţelele de creare de valori prin finanţarea fără frontiere mai degrabă decât prin finanţarea transfrontalieră .

1.14   Prezentul document prezintă modul în care UE poate contribui mai bine la menţinerea unor părţi importante (cu valoare adăugată) ale lanţului de aprovizionare în Europa .

2.   Reţelele de valori şi mutaţiile industriale

2.1   Fenomenul mutaţiilor industriale este strâns legat de crearea de valori într-o societate în reţea, în care servicii precum consultanţa, ingineria, logistica sau marketingul joacă un rol important. Deoarece integrarea pe verticală este redusă, crearea de valori în timpul prelucrării este adesea transferată furnizorului. Acest proces devine cu atât mai multidimensional, cu cât mulţi dintre aceşti furnizori fac parte, de asemenea, din reţele globale care creează noi interdependenţe între furnizori.

2.2   Dar ce înseamnă, de fapt, termenul „global”? Pe lângă rolul evident al SUA şi al Japoniei, alte regiuni ale lumii au devenit din ce în ce mai vizibile în ultimele decenii, printre acestea numărându-se aşa-numitele ţări BRIC (Brazilia, Rusia, India, China). Cu toate acestea, trebuie subliniat că, în această grupă, există statutul de membru de rangul doi, influenţa, în special, a Indiei şi Chinei „modificând substanţial întreaga hartă mondială a lanţului de aprovizionare şi a creării de valori” .

2.3   Ţinând seama de acest lucru, Europa trebuie să-şi consolideze capacitatea de a concura prin adăugarea de valoare, căci o concurenţă bazată exclusiv pe costuri nu este realistă şi nici compatibilă cu valorile sociale şi durabile ale Uniunii Europene.

2.4   Lanţurile şi reţelele de aprovizionare se extind, deoarece procesele industriale se caracterizează tot mai mult prin fragmentarea liniilor de producţie şi specializarea produselor cu ajutorul tehnologiilor şi al personalizării. Producătorii pot standardiza componentele principale ale produselor şi, în acelaşi timp, pot lăsa loc pentru adaptarea în funcţie de cerinţele clienţilor. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „personalizare în masă”.

2.5   Aceşti factori sunt stimulaţi de interacţiunea dintre industria producătoare şi servicii , ceea ce conduce la o estompare a graniţelor dintre sectoare. Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (ITC) contribuie la această stare de fapt prin creşterea interoperabilităţii şi a numărului de servicii electronice.

2.6   Firmele europene ar trebui să aibă ca obiectiv crearea de reţele de aprovizionare care prelucrează „produse complexe” (un sistem de produse şi servicii) care ţintesc pieţele de nişă cu valoare adăugată ridicată. Chiar şi fabricile însele au devenit produse complexe comerciale.

2.7   Noile cicluri tehnologice pun un accent şi mai mare pe managementul resurselor umane la toate nivelurile şi subliniază necesitatea învăţării continue ca parte esenţială a competitivităţii şi a capacităţii de inserţie profesională.
2.8   Ciclul de viaţă al produselor se reduce şi se modifică în urma interacţiunii în continuă creştere dintre servicii şi producţie şi pe măsură ce competiţia şi cooperarea (anterioară competiţiei) din multe domenii devin globale.

2.9   Structura societăţilor şi relaţia dinamică dintre societăţi sunt influenţate puternic de aceste schimbări continue. Acestea necesită în permanenţă adaptare şi reorganizare. Specializarea proceselor de producţie, personalizarea şi dezvoltarea serviciilor legate de producţie conduc din ce în ce mai mult la externalizare. În schimb, externalizarea poate conduce la un grad şi mai înalt de specializare şi descentralizare.

2.10   Concentrarea prin fuziuni şi achiziţii are loc în paralel cu aceste procese. Cu cât acestea se petrec mai departe de consumator, cu atât sunt mai prezente concentrarea şi consolidarea.

2.11   Externalizarea şi delocalizarea au loc la scară globală . Economiile în tranziţie din noile state membre, precum şi din Asia, sunt adânc implicate în acest proces, fiecare oferind propriile sale avantaje şi propriul potenţial de piaţă. Asia devine centrul indiscutabil al producţiei şi prestării de servicii cu costuri reduse. În China şi India, se dezvoltă tehnologia independentă. Aceste procese pot să ducă la relocalizarea activităţilor, cu pierderea de locuri de muncă reale. Acest lucru poate crea un sentiment de nesiguranţă în rândurile salariaţilor. Pe de altă parte, relocalizarea poate şi să sporească numărul de angajaţi în societăţile din Europa .

2.12   Situaţiile complexe generate de numeroasele tranzacţii, fuziuni şi achiziţii care au loc în lume arată că relocalizarea, ca rezultat al schimbărilor apărute la liniile de producţie şi de servicii, nu este un proces linear sau unidirecţional. Costurile de producţie reprezintă doar o parte din gama largă de mulţi alţi factori. În această ecuaţie, intră, de asemenea, o serie de alţi factori care nu fac însă obiectul acestui aviz. Printre aceştia se numără logistica complexă, cheltuielile ridicate de transport, protecţia mediului, cadrul normativ, protejarea proprietăţii intelectuale şi disponibilitatea materiilor prime, precum şi tehnologia şi cunoştinţele de specialitate. Dacă se ţine seama de toate aceste aspecte, uneori este avantajos ca producţia şi serviciile să revină în Europa.

2.13   Pe de altă parte, relocalizarea poate afecta şi activităţile inovatoare, ceea ce ar reprezenta o pierdere de know-how pentru Europa. Relocalizarea poate într-adevăr slăbi capacitatea de inovare pe termen lung a industriilor europene dacă baza de cunoştinţe şi cercetare din UE nu este consolidată. În acest context, este grăitoare creşterea numărului de ingineri din India şi China (45% din numărul total de ingineri la nivel mondial).

2.14   În plus, tendinţa tinerilor cu înaltă calificare de a părăsi Europa şi de a lucra pentru societăţi mari poate avea ca rezultat lipsa personalului calificat în SII europene.

2.15   Societăţile mari sunt adesea mai bine pregătite decât SII să se înfrunte cu provocările menţionate mai sus. În general, acestea au acces relativ uşor la bănci şi la pieţele de capital, sunt implicate în toate tipurile de interacţiune şi interoperabilitate cu alte societăţi, au acces la o gamă largă de pieţe şi deschid drumul în procesul de externalizare. Totuşi, sunt mai puţin flexibile decât societăţile mai mici.

3.   Provocări pentru SII

3.1   Toţi indicatorii arată că procesele de fragmentare a producţiei, de personalizare, precum şi cel de creare a reţelelor globale vor continua. În majoritatea domeniilor, marile societăţi multinaţionale acţionează ca lideri strategici, dar majoritatea activităţilor sunt realizate de un număr tot mai mare de SII.

3.2   În ciuda potenţialului ridicat, SII sunt nevoite câteodată să recurgă la abordări pe termen mai scurt, trebuie să facă eforturi foarte mari pentru a pătrunde pe pieţe noi, depind frecvent de comenzi periodice din partea clienţilor mari şi, adesea, nu au suficient acces la pieţele de capital. În afară de acestea, SII sunt foarte expuse riscurilor de dereglare a lanţului de aprovizionare care pot apărea din cauza reducerilor de costuri cerute în mod constant de clienţii mari. În continuare, se atrage atenţia asupra provocărilor majore cu care se confruntă acestea.

Adoptarea mentalităţii corespunzătoare

3.3   Multe îmbunătăţiri ale condiţiilor-cadru din societăţile mici şi mijlocii depind de atitudinea societăţii şi de cea din cadrul societăţilor comerciale. În unele state membre şi regiuni, atitudinea faţă de acest tip de societăţi este mai favorabilă decât în altele. De aceea, trebuie încurajat schimbul de cele mai bune practici.

Încrederea reciprocă şi cooperarea între IIC

3.4   SII trebuie încurajate să fie deschise spre cooperare şi dezvoltarea de proiecte comune. Cooperarea şi proiectele comune pot întări poziţiile pe piaţă şi pot susţine negocierile furnizorilor cu clienţii importanţi. De asemenea, acestea pot compensa efectele negative ale blocajului în reţelele logistice sau ale excluderii din aceste reţele.

3.5   Ar trebui încurajată folosirea de software open source şi accesul liber la tehnologii şi standarde de inginerie. Interfaţarea eficientă a SII cu institutele de cercetare este foarte importantă.

3.6   Grupările şi reţelele din jurul principalelor societăţi şi din zonele industriale din mediile foarte industrializate şi cu tehnologii avansate pot fi de foarte mare ajutor în acest scop , deoarece vor încuraja cooperarea dorită între societăţi. Sunt esenţiale deschiderea manifestată faţă de universităţile şi institutele tehnologice din apropiere şi atitudinea favorabilă a autorităţilor locale şi regionale. „Zonele industriale” din jurul centrelor tehnologice, parcurile ştiinţifice şi universităţile pot aduce avantaje importante societăţilor mici.

Mediul financiar

3.7   Băncile şi actorii financiari, în general, trebuie încurajaţi să adopte o atitudine mai deschisă faţă de asumarea riscurilor. Datele statistice demonstrează că atitudinea pozitivă faţă de risc în mediul financiar din Statele Unite este extrem de benefică. În orice caz, accesul liber pe piaţa de capital din Europa este necesar cu atât mai mult cu cât, în foarte multe cazuri, sarcinile financiare generate de procesele de producţie tind să fie transferate de la societăţile mari la furnizorii mici.

3.8   De exemplu, în industria de automobile, externalizarea a creat o problemă financiară pentru multe societăţi, deoarece atât procesul de dezvoltare, cât şi perioada de amortizare sunt îndelungate, presupunând adesea o perioadă de dezvoltare de 3 până la 5 ani şi o perioadă de amortizare de 5 până la 7 ani. În SUA, această problemă a fost parţial rezolvată printr-un acces mai uşor la capitalul privat şi, în multe ţări în curs de dezvoltare, prin reglementări fiscale foarte generoase şi ajutoare de stat. Condiţiile din Europa trebuie neapărat îmbunătăţite în acest domeniu, în special în ceea ce priveşte SII şi nevoile lor de a finanţa activităţile de cercetare şi dezvoltare pentru inovaţii tehnologice. Pe lângă măsurile guvernamentale, băncile – inclusiv Banca Europeană de Investiţii (BEI), care lucrează în strânsă cooperare cu bănci partenere din Europa – şi fondurile de capitaluri de investiţii trebuie, de asemenea, să îşi îndeplinească rolul.
3.9   CESE observă cu interes orientările prezentate în comunicarea Comisiei „Punerea în aplicare a programului comunitar Lisabona: finanţarea creşterii IMM-urilor – promovarea valorii adăugate europene” . Este necesară crearea unei legături mai durabile între instituţiile financiare şi fondurile de capitaluri de investiţii, pe de o parte, şi întreprinderile mici şi mijlocii, pe de altă parte.

Efectele de blocare sau excludere din reţele

3.10   Dependenţa de clienţii importanţi este un motiv de îngrijorare, mai ales în regiunile monoindustriale, dacă SII sunt blocate în lanţurile de aprovizionare respectiv sunt excluse din acestea. Atunci când colaborează cu societăţi mari, furnizorul va fi adesea nevoit să folosească tehnologia cerută de acestea. Deservirea unui singur client mare poate avea ca rezultat blocarea furnizorului la folosirea unei singure tehnologii specifice.

3.11   Acelaşi lucru se poate întâmpla furnizorilor care sunt excluşi deoarece nu au instrumentele necesare pentru a pătrunde pe alte pieţe şi pentru a participa în alte lanţuri sau reţele de aprovizionare.

3.12   Totuşi, marile societăţi nu vor să fie în totalitate dependente de un furnizor, deşi uneori acest lucru se întâmplă. În unele cazuri, marii producători de automobile preferă furnizori unici, în special în domeniile cercetării, dezvoltării şi producerii de componente şi sisteme noi pentru produsul final. Situaţia normală este însă aceea în care concurenţa dintre furnizori este aprigă.

3.13   În anumite situaţii, în special în industria de automobile, s-a observat că costurile de dezvoltare tehnică au fost transferate furnizorului, căruia i s-a solicitat, de asemenea, să împărtăşească concurenţei cunoştinţele pe care le deţine. Acest lucru poate fi o problemă, în special pentru furnizorii nemonopolişti.

3.14   Efectele de blocare sau excludere din reţele tind să crească o dată cu creşterea numărului de aplicaţii ITC, deşi acest efect nu este – cu certitudine – numai un aspect ce ţine de tehnologia informaţiei. Adesea, licenţele sunt dificil de obţinut. Lipsa standardizării şi interoperabilităţii, pe de o parte, şi folosirea sporadică a tehnologiei open source, pe de altă parte, sunt o piedică în calea investiţiilor.

3.15   Şi în acest caz (a se vedea punctul 3.7), cooperarea şi gruparea pot ajuta la depăşirea neajunsurilor generate de procesele menţionate mai sus, în special în regiunile monoindustriale.

Drepturile de proprietate intelectuală (IPR)

3.16   Proprietatea intelectuală este esenţială . Protejarea drepturilor de proprietate intelectuală reprezintă o provocare specială pentru SII, multe dintre acestea fiind întreprinderi mici şi mijlocii. Problemele întâlnite de aceste societăţi în finanţarea activităţilor de cercetare şi dezvoltare au fost, în general, deja menţionate, iar lucrurile nu ar trebui să se înrăutăţească prin crearea unei situaţii în care concurenţii culeg roadele.

3.17   Brevetele joacă un rol crucial. CESE şi-a manifestat în multe avize îngrijorarea profundă cu privire la „întârzierile repetate de introducere a brevetului comunitar”, care au afectat credibilitatea politicii de cercetare a UE şi au dus la eşecul promovării „cercetării inovatoare menite să îmbunătăţească competitivitatea” . Incapacitatea de a rezolva această chestiune importantă duce la creşterea semnificativă a cheltuielilor pentru protejarea inovaţiilor (mai ales în comparaţie cu SUA şi Japonia), acestea depăşind uneori posibilităţile unor SII.

3.18   Problema costurilor ridicate de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală este agravată, în plus, de un nivel redus de eficienţă, datorat deseori faptului că normele nu sunt puse în aplicare. În relaţiile comerciale cu China, problema contrafacerii trebuie tratată cu prioritate. Din cauza acestei probleme, multe societăţi de înaltă tehnologie nu sunt dispuse să-şi crească investiţiile în China sau chiar doresc să le retragă .

3.19   Anexa 2 exemplifică gravitatea contrafacerii şi încălcării drepturilor de proprietate intelectuală în domeniul componentelor pentru automobile.

Folosirea noilor posibilităţi – importanţa competenţelor şi a spiritului antreprenorial

3.20   SII specializate dispun de propriile lor atuuri. Trecerea de la operaţiunile la scară largă la descentralizare şi abordări personalizate deschide noi posibilităţi, cu condiţia de a dezvolta, de asemenea, competenţele corespunzătoare.

3.21   Faptul că, în Europa, majoritatea tinerilor absolvenţi preferă să lucreze pentru marile societăţi, în loc de SII, reprezintă un motiv de îngrijorare. Există o nevoie evidentă de încurajare a oamenilor să lucreze în SII prin îmbunătăţirea perspectivelor de carieră. Această problemă este cu atât mai gravă pentru SII atunci când numărul absolvenţilor este insuficient, cum este cazul în specializările din domeniul ingineriei.

3.22   Aşa numitul sistem de „formare duală”, care constă în formare şi muncă în paralel, actualmente utilizat în diferite state membre, cum ar fi Germania, Austria şi Luxemburg ("duale Ausbildung"), se poate dovedi foarte folositor pentru SII.

3.23   Este esenţială dezvoltarea calificării şi competenţelor angajaţilor; atât persoanele însele, cât şi întreprinderile pot contribui la ridicarea standardelor . Îmbunătăţirea mediului de lucru poate fi avantajoasă din acest punct de vedere. Noţiunea modernă de management al resurselor umane, precum şi revizuirea sistematică a programelor educaţionale şi de formare profesională pot ajuta la crearea de locuri de muncă. Aceste chestiuni trebuie tratate în cadrul abordărilor sectoriale, inclusiv în cadrul dialogului dintre partenerii sociali.

3.24   Pe lângă corelarea directă dintre sistemele educaţionale eficiente şi calitatea competenţelor angajaţilor, importanţa triunghiului educaţie-inovaţie-cercetare este inestimabilă. Din acest punct de vedere, noua iniţiativă a UE „Regiunile, actori ai schimbării economice” poate juca un rol important, întrucât pune accentul pe dimensiunea regională şi pe impactul cercetării, al competenţelor tehnologice şi al grupărilor economice .

3.25   Pentru a beneficia pe deplin de oportunităţile oferite SII prin îmbunătăţirea competenţelor şi a spiritului antreprenorial, nu se poate neglija importanţa dimensiunii teritoriale. Globalizarea, care implică o tot mai mare estompare a frontierelor naţionale, aduce cu sine necesitatea unei consolidări corespunzătoare a proximităţii regionale. Aceasta poate fi realizată prin:

•   programe de strategie regională;
•   dialog social teritorial;
•   iniţiative pe verticală şi parteneriate regionale, pe baza specialităţilor regionale;
•   mobilitatea cercetătorilor între societăţi şi universităţi.

3.26   Spiritul antreprenorial este foarte important şi la fel sunt şi creativitatea şi flexibilitatea, respectiv capacitatea de adaptare rapidă la situaţiile în schimbare. Faţă de societăţile mari, întreprinderile mici şi mijlocii au adesea o capacitate mai mare de a răspunde provocărilor. Aceşti factori ar putea să ajute întreprinderile mici şi mijlocii să profite de pe urma fragmentării şi personalizării reţelelor .
4.   Propuneri de politici

4.1   Pentru a mări eficienţa lanţurilor de valori şi aprovizionare, este esenţială crearea unui mediu de afaceri sănătos pentru SII. CESE consideră că există două instrumente principale care vor susţine prezenţa europeană în reţelele mondiale: politica industrială reînnoită (care include abordarea sectorială) şi cel de-al 7-lea program cadru (FP7).

Politica industrială

4.2   În cadrul politicii industriale, SII ar trebui implicate în mod mai sistematic. Comisia şi Consiliul ar trebui să efectueze evaluări preliminare mai exacte ale impactului noilor reglementări asupra întreprinderilor high tech, în domenii cum ar fi dezvoltarea tehnologică şi stabilirea de standarde. Prea adesea, termenul „industrie” se referă, limitativ, la marile societăţi. SII, adesea neglijate, trebuie consultate separat.

4.3   CESE subliniază importanţa ITC pentru SII. Din acest punct de vedere, este complet de acord cu obiectivele definite de Comisie în comunicarea sa intitulată „Întărirea încrederii în pieţele electronice business-to-business” .

4.4   Comisia a instituit, de asemenea, Reţeaua Europeană E-Business de Sprijin pentru IMM-uri (eBSN). CESE este de acord cu principalul obiectiv al eBSN, acela de a regrupa experţi în e-business din Europa şi de a împărtăşi experienţe şi a bune practici.

4.5   Un aspect esenţial al politicii industriale a UE este un dialog deschis privind direcţiile şi tehnologiile viitoare dintr-o perspectivă sectorială, astfel cum este prevăzut în platformele tehnologice europene actuale. Deşi graniţele dintre sectoare se estompează, o abordare sectorială este totuşi adecvată în acest domeniu şi oferă posibilităţi binevenite pentru SII.

4.6   Importanţa inovaţiei trebuie pusă în evidenţă cât mai mult. CESE susţine propunerea Comisiei de a dezvolta pieţe propice inovaţiei, prin lansarea unei noi iniţiative de piaţă-pilot, care să aibă ca scop facilitarea creării şi a marketingului noilor produse şi servicii inovatoare în domenii promiţătoare .

4.7   Este important ca SII să participe la platforme tehnologice. Se speră că se vor găsi mai multe metode şi mijloace pentru îndepărtarea obstacolelor din acest domeniu. Trebuie elaborată o agendă de cercetare strategică, în care să fie implicate SII. Cu toate acestea, experienţa cotidiană a acestor platforme pune în lumină şi slăbiciunile tradiţionale ale multora din aceste societăţi, precum lipsa încrederii reciproce, lipsa de timp, de reprezentanţi disponibili şi, adesea, de concentrare strategică.

4.8   Pentru definirea unei agende de cercetare strategică, grupul la nivel înalt Manufuture a făcut o analiză care conţine idei similare privind, pe de o parte, modificarea produselor noi cu valoare adăugată şi combinarea producţiei şi a serviciilor şi, pe de altă parte, formele inovatoare de producţie .

4.9   Mai mult, efectele de blocare şi de excludere la nivelul lanţurilor de aprovizionare adesea împiedică participarea efectivă la platforme, atunci când SII – chiar şi cele cu un potenţial semnificativ – nu pot lua parte la sisteme interoperabile.

4.10   CESE consideră că ar trebui elaborată o viziune strategică pentru SII, care ar putea ajuta la depăşirea handicapurilor care apar ca urmare a blocărilor în reţelele logistice sau a excluderii din acestea. Obiectivul ar trebui să fie interoperabilitatea. Aceasta ar putea fi obţinută prin:

a)   o iniţiativă ad-hoc având ca scop colaborarea dintre furnizorii de software pentru deservirea mai multor clienţi;
b)   reducerea preţului sau chiar oferirea gratuită a instrumentelor necesare acestor întreprinderi , scopul fiind ca SII să poată deservi mai mulţi clienţi .

4.11   În opinia CESE, acelaşi scop ar putea fi promovat prin crearea de forumuri ale UE pentru cooperarea dintre SII în vederea punerii în comun a creativităţii şi inovaţiei în Europa.

4.12   Un aspect important este facilitarea accesului la pieţele de finanţare.

4.12.1   CESE este de părere că băncile şi alţi operatori financiari, cum ar fi fondurile cu capital de risc, trebuie încurajate să adopte o atitudine mai favorabilă asumării de riscuri, de exemplu prin investiţii în SII de înaltă tehnologie.
4.12.2   Un exemplu specific ar fi facilitarea accesului SII la piaţa de capital şi la fondurile de capital privat, prin adaptarea la întârzierile care pot rezulta din perioadele de dezvoltare sau de amortizare îndelungate, care reprezintă o sursă potenţială de probleme. În acest context, ar trebui întărit rolul Băncii Europene de Investiţii (BEI) şi al Fondului European de Investiţii (FEI), pentru facilitarea accesului la instrumente de împrumut, capitaluri de risc şi mecanisme de garantare .

4.12.3   CESE estimează că instituţii financiare precum BEI pot juca un rol de susţinere mai mare, în special în cadrul unor consorţii care includ bănci locale, care cunosc bine societăţile din zona lor.

4.12.4   Având în vedere politica industrială reînnoită şi parteneriatele industrie-cercetare, BEI lucrează acum la elaborarea unui nou instrument financiar comun cu DG Cercetare, numit facilitatea de finanţare pentru partajarea riscului (Risk Sharing Finance facility - RSFF). Scopul acestuia este de a îmbunătăţi accesul la finanţarea prin împrumuturi, în special pentru cercetarea din sectorul privat şi activităţile conexe cu un profil de risc mai mare decât media, care nu este acoperit de piaţă.

4.13   Politica fiscală este responsabilitatea statelor membre. Cu toate acestea, ar fi binevenită o discuţie privind măsurile fiscale de dorit la nivelul UE pentru reducerea vulnerabilităţii întreprinderilor europene în reţele de valori şi de aprovizionare mondiale.

4.14   UE trebuie să includă între obiectivele politicii sale comerciale protecţia drepturilor de proprietate intelectuală a întreprinderilor mici şi mijlocii, având în vedere atitudinile, adesea neloiale şi prea puţin fiabile, ale pieţelor (mari) emergente faţă de societăţile europene.

4.15   Resursele umane sunt esenţiale. Mai mult decât oricând, sistemele educative constituie un pilon indispensabil pentru o creştere economică susţinută. Educaţia, învăţământul profesional şi formarea continuă reprezintă o responsabilitate comună a persoanelor, a societăţilor, a partenerilor sociali şi a autorităţilor publice .

4.16   Discuţiile sectoriale între partenerii sociale ar trebui să cuprindă abordări adaptate ale managementului resurselor umane, inclusiv crearea de programe de instruire menite să furnizeze calificările profesionale cerute. Acestea ar trebui să ţină seamă, de asemenea, de dimensiunea regională a mutaţiilor industriale şi, în special, de iniţiativa UE „Regiunile, actori ai schimbării economice” .

Al şaptelea Program-cadru (FP7)

4.17   În cadrul celui de-al şaptelea program-cadru, care este legat de obiectivele politicii industriale reînnoite, ar trebui să se acorde o atenţie specială legăturilor cu întreprinderile mici şi mijlocii, în special prin instrumentul RSFF, elaborat împreună cu BEI . Participarea SII la proiectele ITC avansate, sprijinite financiar prin FP7, este esenţială pentru a permite integrarea SII în reţele avansate şi participarea la cooperări.

4.18   CESE consideră că FP7 poate contribui la crearea unei politici de inovaţie permanentă, care să implice legături strânse între centrele de cunoaştere (universităţi, institute de cercetare, şcoli de formare profesională) şi activitatea industrială. Lanţurile sau reţelele de valori şi de aprovizionare reprezintă un element esenţial al acestei politici, obiectivul programului fiind sprijinirea dezvoltării unor noi „produse complexe” (numite de asemenea şi „produse/servicii” sau „servicii integrate pentru produse”) şi a unor noi procese. Scopul acestor iniţiative este crearea, în Europa, a unui mediu de reţele, viabil şi unic, care ar fi avantajos şi pentru SII.

4.19   CESE observă faptul că este dificil pentru întreprinderile mici şi mijlocii să se angajeze în proiecte de cercetare şi dezvoltare, din cauza procedurilor birocratice. O procedură de licitaţie de cel puţin un an este mult prea lungă pentru aceste societăţi.

4.20   Este de dorit să se creeze condiţii adecvate pentru dezvoltarea unor întreprinderi în reţea puternice, legate prin structuri transparente de interconectare. CESE pledează ca FP7 să ajute la dezvoltarea sistematică a unor concepte şi operaţiuni în reţea optime, într-un mediu industrial dinamic şi complex.

4.21   În mod similar, ar trebui încurajată crearea de structuri de gestionare a lanţurilor logistice şi de aprovizionare, atât la nivel strategic, cât şi la nivel operaţional.

4.22   În cazul industriilor mai puţin tehnologizate care sunt legate în mod fizic de Europa, programele de cercetare pot sprijini creşteri continue de productivitate şi de eficienţă, în vederea menţinerii unui avantaj concurenţial.

4.23   Printre multele aspecte de care întreprinderile trebuie să ţină seamă pentru a beneficia pe deplin de programele de cercetare ale UE este importanţa înfiinţării de reţele adecvate. Deşi, în prezent, nu face parte din mentalitatea SII din Europa, cooperarea preconcurenţială între societăţi se poate dovedi foarte utilă; acelaşi lucru se aplică promovării relaţiilor de cooperare.

4.24   Astfel, cel de-al şaptelea program-cadru îşi propune să contribuie la o industrie în reţea orientată spre cunoaştere, bazată pe standarde europene, toate acestea reprezentând elemente importante pentru cooperare, conectare şi interoperabilitate.

4.25   CESE consideră că FP7 oferă o mare şansă de a creşte eficienţa lanţurilor de valori şi de aprovizionare şi invită toate părţile implicate să asigure deplina punere în aplicare a acestuia. Aceasta se referă nu numai la tehnologiile care îmbunătăţesc interconectarea reţelelor (în general ITC), ci şi la alte tehnologii de asistare, cum ar fi nanotehnologia.

4.26   În acelaşi timp cu evoluţiile politicii industriale, contextele şi acţiunile regionale şi locale sunt, de asemenea, importante în cel de-al şaptelea program-cadru, în special în ceea ce priveşte cooperarea SII cu societăţile mari, cu universităţile, institutele tehnologice şi cu centrele de formare profesională din vecinătate .