AVIZ al Comitetului Economic şi Social European privind Relaţiile UE – Japonia: Rolul societăţii civile (aviz din proprie iniţiativă)
1. Rezumat şi recomandări
1.1 Comitetul a fost încurajat de Comisia Europeană să examineze evoluţiile din societatea civilă japoneză şi să ia în considerare modalităţile prin care Uniunea Europeană poate coopera cu această ţară pentru a consolida şi mai mult relaţiile UE-Japonia.
1.2 UE şi Japonia împărtăşesc multe valori şi interese comune. În multe domenii, cooperarea la nivel oficial este stabilită şi funcţionează bine.
1.3 Interesul manifestat de Japonia faţă de cooperarea regională pe modelul „integrării funcţionale” dobândeşte o importanţă tot mai mare.
1.4 Rolul societăţii civile în Japonia câştigă constant în importanţă deşi, de cele mai multe ori, aceasta se concentrează încă pe probleme locale şi regionale.
1.5 În prezent, există un contact strâns între societăţile civile din UE şi Japonia în relativ puţine domenii, deşi recunoaşterea tot mai susţinută a provocărilor comune demonstrează că a sosit timpul pentru un contact mai strâns.
1.6 Va fi nevoie de o perioadă însemnată de timp pentru a stabili contacte mai numeroase şi mai solide şi, în acest sens, identificarea celor mai potriviţi parteneri va fi de o importanţă crucială.
1.7 Un prim pas important ar putea fi organizarea unei întâlniri cu scopul de a identifica problemele comune şi de a examina modalităţi de abordare a acestora.
1.8 Organizaţiile corespunzătoare ale societăţii civile din ambele ţări ar trebui implicate în mod periodic în seminare relevante şi în alte evenimente similare.
1.9 Cu timpul, ar putea fi avut în vedere un dialog mai structurat, după modelul unei mese rotunde.
1.10 Cele două Institute Europene din Japonia (denumite în continuare Centre UE) oferă deja o bază pentru crearea de reţele şi parteneriate.
1.11 Necesarul de fonduri ar trebui redus prin utilizarea sporită a unor tehnologii precum video-conferinţele şi telefonia prin Internet (VoIP).
2. Introducere
2.1 Ca urmare a unei cooperări anterioare tot mai bune, în 2001, UE şi Japonia au decis să lanseze un deceniu de cooperare UE-Japonia cu titlul „Modelarea viitorului nostru comun” . Acest plan de acţiune a cuprins patru secţiuni („obiective”). Obiectivul final (Obiectivul IV) s-a intitulat „Apropiind oameni şi culturi” şi a inclus „dezvoltarea legăturilor între societăţile civile şi încurajarea schimburilor interregionale”. Obiectivul III (Cum să facem faţă provocărilor globale şi sociale) este şi el relevant.
2.2 Evenimente recente care au presupus contacte între societăţile civile au fost „Anul schimburilor între popoare” din 2005, care s-a bucurat de mult succes, înfiinţarea a două Centre UE în Japonia , unul în zona Tokyo şi celălalt în Kansai , precum şi un simpozion mixt la Bruxelles, în aprilie 2006, cu scopul de a discuta progresul înregistrat în cadrul planului de acţiune „Modelarea viitorului nostru comun” şi posibilele modificări necesare pentru a ţine seama de situaţiile în schimbare din Japonia, UE şi din alte zone ale lumii.
2.3 Obiectivul prezentului aviz îl reprezintă examinarea evoluţiilor din societatea civilă japoneză şi explorarea modalităţilor prin care societatea civilă din UE şi, în special, CESE ar putea coopera cu aceasta pentru a întări şi mai mult relaţiile dintre UE şi Japonia . 2.4 „CESE defineşte „societatea civilă” ca fiind „toate structurile organizaţionale ai căror membri au obiective şi responsabilităţi de interes general şi care joacă, de asemenea, rolul de mediatori între autorităţile publice şi cetăţeni” .
3. Context
3.1 Japonia este un actor major în Asia de Est – o regiune cu o importanţă economică în creştere, în care cooperarea regională se îmbunătăţeşte rapid, dar în care cresc şi preocupările de securitate. Pe măsură ce această regiune a Asiei de Est, inclusiv China, devine tot mai importantă pentru UE, o relaţie mai strânsă cu Japonia va asigura echilibrul şi va include o cooperare sporită pe probleme regionale .
3.2 Japonia reprezintă, de asemenea, unul dintre partenerii strategici ai UE. Deşi Europa şi Japonia se situează în părţi opuse ale globului şi au culturi complexe şi foarte distincte, ele au şi multe lucruri în comun. Ambele sunt entităţi economice majore, care doresc să-şi extindă rolul pe plan internaţional. Ambele împărtăşesc în mare măsură aceleaşi valori fundamentale şi numeroase interese şi preocupări comune. Ambele sunt societăţi democratice. Este deci în interesul nostru să consolidăm şi să aprofundăm relaţiile şi înţelegerea noastră reciprocă.
3.3 Din punct de vedere economic, Japonia reprezintă pentru UE, cu 6,6%, a cincea piaţă de export, iar UE este cea de-a doua pentru Japonia. Rata curentă de creştere a PIB-ului în Japonia este de 2,7% pe an, iar rata şomajului este de aproximativ 4,5%. Japonia asigură în jur de 14% din PNB-ul mondial (China având 3,4%) şi are un venit mediu pe cap de locuitor de 32 230 $ (China are 780 $).
3.4 În fazele anterioare de cooperare, subiectele principale de interes comun erau cele privitoare la comerţ şi la alţi factori economici, care includeau investiţii străine importante în ambele direcţii. Reformele economice sunt importante pentru ca ambele părţi să devină mai competitive într-o lume globalizată, menţinându-şi totodată modelele sociale proprii şi având în vedere o creştere durabilă.
3.5 În prezent, cooperarea UE-Japonia este bine dezvoltată în multe sectoare. De exemplu, există forumuri permanente de discuţii pe teme de politică industrială, ştiinţă şi tehnologie, tehnologia informaţiei, ocuparea forţei de muncă, probleme sociale, comerţ electronic, cercetare, ajutor pentru dezvoltare şi protecţia mediului. În 2006, partenerii sociali japonezi au arătat un interes crescând pentru practica responsabilităţii sociale a întreprinderilor. În plus, dialogul UE-Japonia privind reforma procesului de reglementare (iniţiat cu aproximativ 12 ani în urmă) tratează toate chestiunile de reglementare în mod coerent. În anexa 1 se găsesc detalii ale unor astfel de programe. Multe direcţii generale ale Comisiei Europene, precum şi state membre ale UE sunt implicate în acest dialog.
3.6 Se observă în Japonia o intensificare treptată a unui fenomen care poate fi descris drept „sentiment de apropiere” faţă de Europa. Cu toate acestea, statele care au aderat recent la UE sunt încă destul de puţin cunoscute în această ţară.
4. Dezvoltarea societăţii civile
4.1 Japonia are, cum s-a menţionat mai sus, o cultură foarte diferită de cea a UE , precum şi condiţii sociale diferite. De aceea nu constituie o surpriză faptul că organizaţiile societăţii civile japoneze sunt, la rândul lor, diferite. Diferenţa cea mai evidentă constă în faptul că până nu demult statul a jucat un rol dominant în modelarea societăţii civile; în afară de partenerii sociali, trebuia ca organizaţiile să fie autorizate de către autorităţi, fiind apoi monitorizate de acestea.
4.2 Acest fapt era acceptat de către public deoarece o astfel de asociere între o birocraţie centralizată şi elitistă şi interesele industriale majore (susţinute de membrii Parlamentului) permitea adoptarea şi punerea în practică, rapid şi eficient, a deciziilor în materie de politici, ceea ce susţinea creşterea economică. În aceste condiţii, rolul societăţii civile în guvernare era foarte limitat. De fapt, conceptele de societate civilă, guvernare şi răspundere nici măcar nu făceau parte din vocabularul uzual al vremii.
4.3 În a doua parte a anilor '80, creşterea speculativă (economic bubble) a luat sfârşit, ceea ce a condus la o perioadă de deflaţie şi stagnare economică depăşită doar de curând. Apoi, în anii '90, au avut loc câteva scandaluri în care au fost implicaţi funcţionari de rang înalt, care au început să submineze încrederea publicului în această dominaţie a statului şi a intereselor industriale majore. Aceste evenimente, precum şi proasta gestionare a lucrărilor de salvare şi reconstrucţie în urma „marelui cutremur Hanshin-Awaji” din Kobe în 1995 au demonstrat publicului eficienţa (dar şi potenţialul) anumitor organizaţii ale societăţii civile. Această situaţie a dus în 1998 la adoptarea unei noi legi privind „organizaţiile non-profit” (ONP), care recunoştea faptul că organizaţiile societăţii civile pot juca un rol important în cadrul unei bune guvernări . Legea respectivă a eliminat multe din obstacolele în calea dezvoltării ONP-urilor şi o mare parte a controlului birocratic împovărător. Aceasta a fost una dintre schimbările care au dus la diminuarea procesului de reglementare şi a centralizării în societatea şi politica japoneză. 4.4 După aceste evenimente, societatea civilă a început să se schimbe; organizaţiile se înmulţesc destul de rapid, iar cea mai mare creştere o înregistrează acele grupuri care îşi afirmă independenţa faţă de autorităţi. Problema care se discută în prezent în Japonia este cum se pot utiliza mai bine toate resursele aflate la dispoziţia societăţii japoneze, ceea ce ar conduce la o creştere a importanţei şi influenţei organizaţiilor societăţii civile. Procesul democratic participativ începe să fie mai bine înţeles şi toate proiectele de acte normative sunt disponibile pe Internet pentru a fi comentate. Cu toate acestea, potrivit organizaţiilor societăţii civile, opiniile societăţii civile (în afara partenerilor sociali) nu influenţează adesea suficient deciziile finale.
4.5 De obicei, discuţiile privind societatea civilă japoneză împart aceste organizaţii în două categorii majore. Mai întâi există organizaţii neguvernamentale (ONG-uri) care oferă în special servicii de dezvoltare şi de natură umanitară pe plan internaţional. Acestea sunt în mare parte finanţate de către guvern (Ministerul Afacerilor Externe - MAE). ONG-urile funcţionează în parteneriat strâns cu autorităţile pentru a oferi asistenţă oficială pentru dezvoltare (AOD) şi au întâlniri regulate cu guvernul în scopul de a promova dialogul şi colaborarea strânsă. Totuşi, resursele lor umane şi financiare rămân limitate.
4.6 Există apoi ONP-urile care acoperă o gamă largă de activităţi: partenerii sociali, organizaţiile comerciale şi asociaţiile profesionale şi cele care activează în sectoarele protecţiei mediului, protecţiei consumatorilor, sectorul agriculturii, culturii etc. Aceşti actori vor juca un rol tot mai important în dialogul social care începe să aibă loc în cadrul întreprinderilor japoneze sau străine cu privire la responsabilitatea socială a acestor întreprinderi, respectând totodată caracterul voluntar al acesteia. În plus, organizaţiile din sectorul sănătăţii joacă un rol foarte important. Uneori, ele beneficiază de finanţare din partea autorităţilor. Un număr semnificativ de organizaţii sunt preocupate, în primul rând de găsirea unor soluţii locale şi regionale pentru probleme locale şi regionale; activitatea lor se desfăşoară în beneficiul comunităţilor locale. Ca urmare, ONP-urile naţionale sunt mai reduse ca număr.
4.7 Tineretul este, de asemenea, bine reprezentat de organizaţii studenţeşti şi alte organizaţii.
5. Contacte curente între organizaţiile societăţii civile din Japonia şi UE
5.1 Deşi există contacte numeroase şi periodice între autorităţile UE şi cele japoneze (a se vedea punctul 3.5 de mai sus şi anexa), a căror importanţă este mereu pusă în evidenţă de către liderii politici de ambele părţi, legăturile dintre majoritatea organizaţiilor societăţii civile sunt mult mai limitate. Totuşi, în unele domenii există deja legături strânse şi active.
5.2 Partenerii sociali
Angajatorii - Nippon Keidanren (Federaţia Japoneză de Afaceri) este o organizaţie economică cuprinzătoare înfiinţată în mai 2002 prin fuziunea dintre Keidanren (Federaţia Japoneză a Organizaţiilor Economice) şi Nikkeiren (Federaţia Japoneză a Asociaţiilor Angajatorilor). Aceasta include 1 662 de membri, dintre care 1 351 sunt întreprinderi, 130 sunt asociaţii industriale şi 47 sunt organizaţii economice regionale (situaţia din 20 iunie 2006).
Sindicatele sunt relativ slab reprezentarte atât ca număr, cât şi ca resurse. Aproximativ 20% dintre muncitori sunt membri de sindicat. Cel mai important sindicat (RENGO ) include în jur de două treimi din total. RENGO are un birou la Bruxelles. De asemenea, are acces la multe informaţii furnizate de Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES) şi trimite adesea reprezentanţi la adunări ale organizaţiilor sindicale din statele membre.
5.3 În ultimii zece ani, Masa rotundă pentru dialogul de afaceri UE-Japonia (EU-Japan Business Dialogue Roundtable) (angajatori) a organizat întâlniri anuale pentru a discuta modalităţile de îmbunătăţire a relaţiilor economice şi comerciale, precum şi, din ce în ce mai frecvent, pentru a analiza subiecte de interes mondial cum ar fi energia. La summit-ul bilateral anual UE-Japonia, recomandările formulate sunt prezentate liderilor politici, care sunt pregătiţi să le ia în considerare. Mai mult, organizaţiile de afaceri europene şi japoneze sunt de mult timp partenere de dialog pe o gamă largă de subiecte.
5.4 Organizaţiile consumatorilor din UE şi Japonia, care se confruntă cu probleme mondiale, cum ar fi siguranţa alimentelor şi etichetarea, se întâlnesc de şase ani. Alte exemple de cooperare sunt dialogurile anuale dintre jurnalişti, mişcări civice, ONG-uri şi ecologişti. Există deja şi o cooperare academică între universităţi, facultăţi şi institute de cercetare, careva fi consolidată după înfiinţarea recentă a două Centre UE în Japonia. Instituţiile academice din Japonia întreţin legături deosebit de strânse între ele, dar şi cu instituţii similare din UE.
5.5 Recunoscând necesitatea contactelor personale pentru dezvoltarea unei înţelegeri mai bune, UE şi Japonia au fost de acord ca 2005 să fie declarat „Anul schimburilor între popoare”. Acesta a fost un program de succes, în cadrul căruia au fost organizate în jur de 1900 de evenimente şi în prezent se discută organizarea unei continuări a acestuia. Provocarea constă în a menţine şi a dezvolta ceea ce s-a realizat.
5.6 Aceste contacte curente sunt foarte utile şi demonstrează că este posibil să se stabilească contacte durabile acolo unde există un cadru clar de provocări similare ce trebuie înfruntate în contextul unei lumi în schimbare, cu practici şi standarde globalizate şi în care este tot mai necesar să fii competitiv. Aceste provocări includ dezvoltarea durabilă (şi anume securitatea energetică, „achiziţiile verzi” şi resursele naturale), ajutorul pentru dezvoltare (UE şi Japonia sunt donatorii majori la nivel mondial), îmbătrânirea populaţiilor (şi consecinţele care decurg de aici pentru pensii, servicii de sănătate şi ajutor social), imigraţia, munca în societăţile multietnice, echilibrul dintre muncă şi familie şi provocările legate de ocuparea forţei de muncă. Responsabilitatea socială a întreprinderilor reprezintă un domeniu în care interesele comune sunt tot mai evidente, la fel ca şi echilibrul dintre femei şi bărbaţi. Un schimb de opinii asupra subiectelor de mai sus ar fi util.
5.7 CESE are anumite legături informale cu Centrul UE din Kansai. În prezent, acestea sunt singurele sale legături, deşi mulţi membri ai CESE au o oarecare experienţă în a lucra cu organizaţii japoneze.
6. Acţiuni posibile în vederea construirii şi sprijinirii relaţiilor dintre societăţile civile din UE şi Japonia
6.1 Este clar că, în confruntarea cu provocări similare, societăţii civile îi revine un rol semnificativ, atât în UE, cât şi în Japonia, în întreprinderile comune şi în relaţia dintre acestea. Prin discuţii bilaterale şi prin clarificarea poziţiei lor, organizaţiile societăţii civile vor contribui la procesul politic în curs dintre UE şi Japonia. Este clar că se poate face mult mai mult, prin implicarea societăţii civile, pentru a dezvolta secţiunile relevante ale Planului de acţiune UE-Japonia iar această activitate poate constitui un element important care poate aduce creşterea valoare adăugată relaţiilor dintre UE şi Japonia.
6.2 Primul obiectiv al stabilirii de contacte între societatea civilă organizată din Japonia şi cea din UE trebuie să fie cunoaşterea şi înţelegerea reciprocă; aceasta va avea drept consecinţă dezvoltarea reţelelor de contacte. Doar atunci când se va realiza acest obiectiv vom putea începe cooperarea propriu-zisă pentru a ne aduce contribuţia la legăturile strânse existente deja între autorităţile respective. Acesta nu va fi un proces rapid, dar ar fi util să se ceară sprijinul Comisiei şi al autorităţilor japoneze pentru o întâlnire iniţială cu scopul de a identifica problemele comune şi a discuta etapele ulterioare, inclusiv ce organizaţii ar putea să reprezinte ambele părţi în modul cel mai util ; această întâlnire iniţială ar trebui urmată de lucrări concentrate pe anumite teme, inclusiv acţiuni comune. Participanţii ar trebui să fie reprezentanţi ai societăţii civile din UE şi japoneze care ar putea crea o bază pentru contacte ulterioare. CESE şi partenerii sociali de la nivelul UE ar trebui să asigure majoritatea delegaţilor din partea UE.
6.3 Comisia ar trebui să ia în considerare participarea organizaţiilor societăţii civile (OSC) europene şi japoneze la toate seminarele relevante şi la alte evenimente similare şi ar trebui să încurajeze autorităţile japoneze să facă acelaşi lucru. Cu timpul, aceasta ar putea duce la o mai bună înţelegere între parteneri, precum şi la înfiinţarea unei reţele care să poată fi folosită pentru orice tip de contact. Identificarea unor astfel de evenimente ar trebui să figureze în mod regulat pe ordinea de zi a întâlnirilor dintre Comisie şi interlocutorii japonezi.
6.4 Pentru discuţiile care implică OSC-urile, alegerea unor teme adecvate va fi de o importanţă majoră. Atunci când la întâlnirile la nivel oficial sunt identificate subiecte care ar beneficia de pe urma implicării OSC-urilor, Comisia şi autorităţile japoneze ar trebui să aibă în vedere însărcinarea CESE cu asigurarea acestei implicări a OSC-urilor, în colaborare cu omologii japonezi. În astfel de întâlniri comune, sindicatele ar putea discuta, spre exemplu, standardele de bază ale OIM. Iniţial, această activitate poate avea loc în cadrul unor grupuri formate ad-hoc, iar unde este cazul, se poate avea în vedere alcătuirea ad-hoc a unor mici grupuri consultative .
6.5 Recunoscând importanţa în creştere pentru Japonia a cooperării regionale, OSC-urile din UE ar putea ajuta cu experienţa lor statele aflate în diverse stadii de dezvoltare să se integreze mai bine în conformitate cu doctrina „integrării funcţionale”. Experienţa unora din noile state membre în înfiinţarea de organizaţii viabile ale societăţii civile şi în încurajarea autorităţilor să le includă pe acestea în procesele de deliberare şi luare a deciziilor ar putea constitui exemple de interes. Succesul UE în controlarea şi reducerea potenţialelor rivalităţi şi conflicte ar putea oferi, de asemenea, un model care poate fi util pentru preocupările de securitate regională.
6.6 Înfiinţarea celor două Centre UE în Japonia (Centrul UE din Tokyo şi Centrul UE din Kansai) oferă oportunităţi de creare de reţele de cooperare şi de mai bună înţelegere. De exemplu:
- CESE ar putea acţiona ca punct de contact cu rolul de a oferi asistenţă şi informaţii; - aceasta ar putea include facilitarea legăturilor între cei ce doresc să stabilească contacte (cu un anumit scop) în regiunea de origine a celorlalţi; - ar putea include, de asemenea, asigurarea de locuri de desfăşurare a unor seminare adecvate (sau a altor lucrări) atât pentru vorbitori, cât şi pentru participanţi; - CESE şi-ar putea, de asemenea, exprima opinia pe teme legate de UE, în care este implicat: procesele de luare a deciziilor în cadrul UE, rolul organizaţiilor societăţii civile atât la nivelul UE, cât şi la cel naţional, rolul partenerilor sociali, modul în care întreprinderile abordează etapele de dezbatere şi punere în aplicare a legislaţiei UE; - CESE ar putea oferi stagii periodice de formare pentru care Centrele UE ar putea selecta candidaţi.
Centrul UE din Kansai are deja în vedere posibilitatea de a co-organiza o serie de seminare/ateliere pe teme specifice. În acest context, etichetarea alimentelor, protecţia mediului şi îmbătrânirea societăţii vor fi probabil problemele-cheie discutate într-o primă etapă.
6.7 Este, de asemenea, important de remarcat că universităţile (şi alte organisme similare) joacă un rol major în societatea japoneză şi oferă o altă cale pentru promovarea înţelegerii între OSC-uri. Ele pot contribui şi la implicarea tineretului, care va fi un factor-cheie în stabilirea de contacte pe termen lung.
6.8 CESE ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere înfiinţarea unui mic grup de contact care să ofere informaţii de actualitate şi să reprezinte un punct de contact pentru partenerii japonezi. Pe termen lung, pe măsură ce societăţile civile ajung la o mai bună înţelegere reciprocă, trebuie avută în vedere înfiinţarea unui organism permanent după modelul unei mese rotunde.
6.9 Trebuie menţinut contactul cu Comitetul parlamentar mixt UE-Japonia pentru a ne asigura că sunt înţelese rolul şi potenţialul societăţii civile şi că acestea sunt folosite, acolo unde este cazul, în beneficiul ambelor părţi.
6.10 Finanţarea va fi întotdeauna esenţială. Totuşi costurile unor astfel de contacte nu ar trebui să fie foarte mari, iar tehnologiile noi, cum ar fi video-conferinţele şi telefonia prin Internet (conferinţele VoIP), pot menţine costurile la un nivel scăzut în cele mai multe cazuri, în special în cazul contactelor între orice fel de mici grupuri ad-hoc care ar putea fi înfiinţate.
CES Romania
