În septembrie 2010 s-au împlini deja 6 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 466/2004 privind statutului asistentului social.

Vă întrebaţi probabil ce este un asistent social. Un asistent social este o persoană cu studii superioare, care pune în practică cunoştinţele, normele şi valorile asistenţei sociale pentru a interveni şi a acorda asistenţă persoanelor sau comunităţilor, la cererea acestora sau ori de câte ori situaţia o impune.

Asistentul social identifică segmentul de populaţie ce face obiectul activităţilor de asistenţă socială, evaluează problemele socio-umane dintr-o anume regiune, comunitate sau localitate, dezvoltă planuri de acţiune, programe, măsuri, activităţi profesionalizate şi servicii specializate specifice domeniului, sensibilizează opinia publică şi o informează cu privire la problematica socială, stabileşte modalităţile concrete de acces la prestaţii şi servicii specializate de asistenţă socială pe baza evaluării nevoilor. Dar asistentul social este şi formator de opinie în comunităţile în care îşi desfăşoară activitatea.

Legea a fost menită să reglementeze o profesie şi să constituie un instrument util pentru instituţiile şi autorităţile publice, dar nu numai, în vederea dezvoltării unui corp profesional bine pregătit de asistenţi sociali, care să deservească persoanele în dificultate.

Chiar dacă Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali a desfăşurat o activitate intensă de constituire, reglementare şi promovare a corpului profesional şi a valorilor profesionale, prin orice mijloc, nici până în prezent instituţiile statului roman nu manifestă respect pentru profesia de asistent social şi normele legale în vigoare privind exercitarea profesiei de asistent social.

Nu sunt lucruri foarte mari, dar faţă de alte corpuri profesionale constituite de aproape douăzeci de ani şi care au beneficiat de o tradiţie neîntreruptă (avocaţi, medici, arhitecţi, etc.) corpul profesional al asistenţilor sociali a trebuit să se constituie numai din oameni tineri şi aceasta deoarece în perioada comunistă regimul politic nu admitea ca în România să se vorbească despre probleme sociale, comunismul fiind considerat invulnerabil la problemele sociale.

În aceste condiţii, beneficiind de sprijinul ONG-urilor din domeniul asistenţei sociale şi protecţiei drepturilor copilului, a luat naştere o nouă profesie nereglementată, însă cu reguli clare, asistentul social.

Asistentul social era menit să contribuie la rezolvarea problemelor sociale, dar şi la sprijinirea autorităţilor şi instituţiilor publice în identificarea cauzelor reale care determină apariţia problemelor sociale, precum şi a fenomenelor de inadaptare socială.

După aproape 20 de ani, nimic din toate acestea nu a fost dus la bun sfârşit. Mai mult, asistentul social a fost transformat în funcţionar public, cu toate că prin tradiţia profesiei acesta este ori liber profesionist ori salariat.

Având în vedere evaluările profesionale realizate de către asistenţii sociali, precum şi consultările avute cu ocazia Zilelor Asistenţei Sociale în România, Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali  atrage atenţia asupra unor probleme de ordin general ale societăţii româneşti, precum şi asupra unor probleme specifice profesiei de asistent social.

• Suntem singurul stat din Uniunea Europeană în care o profesie reglementată nu are nicio valoare în raport cu o funcţie publică.
• De asemenea, suntem singurul stat din Uniunea Europeană în care un asistent social este judecat de două ori, după două acte normative, de către două instanţe disciplinare, care judecă diferit aceiaşi faptă.
• Suntem singurul stat din Uniunea Europeană în care poţi profesa ca asistent social licit, pe baza avizului de exercitare a profesiei sau a atestatului de liberă practică emise de către CNAS, dar la fel de bine poţi profesa şi ca asistent social ilicit, sub titlul profesional de asistent social, pe care îl capeţi chiar dacă nu ai studii superioare, prin simpla angajare pe un post de asistent social la o instituţie publică.
• Suntem singurul stat din Uniunea Europeană în care nerespectarea legii este o practică curentă a instituţiilor publice, iar nu a entităţilor de drept privat, aşa cum s-ar putea crede. De aceea suntem singurul stat din Uniunea Europeană în care pentru a-ţi fi recunoscut un drept de către instituţiile publice trebuie să recurgi permanent la un avocat, simpla lectură a legii nefiind suficientă.
• Suntem singurul stat din Uniunea Europenă în care promovarea se realizează în mod exclusiv prin relaţii clientelare, de tip comercial sau a unor relaţii bazate pe nepotism, parvenitism şi lipsă de principii etice.
• Suntem singurul stat din Uniunea Europeană, care nu are nevoie de opinia profesioniştilor asistenţi sociali la construcţia unei strategii de incluziune socială sau a cadrului normativ de dezvoltare a serviciilor sociale, iar din acest motiv implementarea acestora este de cele mai multe ori imposibilă. În România politicile sociale ale diverselor guverne nu pot fi inţelese de către două categorii de persoane: de către asistenţii sociali şi de către asistaţii sociali, iar acest lucru este posibil pentru simplul fapt că nimeni nu-i intreabă niciodată.
• Suntem singurul stat din Uniunea Europeană în care importanţa sociala şi economică a unei profesii este ultimul criteriu avut în vedere de către guvernanţi şi parlamentari în construirea bugetelor alocate veniturilor diverselor categorii socio-profesionale.
• Suntem singurul stat din Uniunea Europeană în care veniturile salariale ale asistenţilor sociali îi aruncă în mizerie pe aceştia dar şi pe membrii familiilor acestora. Asistenţii sociali nu beneficiază de sporuri, nu sunt respectaţi pentru munca depusă în folosul societăţii, fiind alungaţi de fiecare dată prin măsurile de protecţie spre periferia societăţii. Salariul unui asistent social cu studii superioare este de 500 RON.
• Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali nu a fost şi nu este consultat de către autorităţile publice în legătură cu măsurile ce privesc asistenţii sociali sau activitatea acestora. Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali nu este parte în negocierile pentru proiectul de lege privind impunerea unui sistem unic de salarizare.
• Asistenţii sociali au fost aruncaţi de către guvernanţi la periferia socială. Astfel, în timp ce un parlamentar cheltuie mult mai mult decât salariul unui asistent social la o singură masă, guvernanţii au pretenţia ca familia asistentului social, cu studii superioare, de această dată, să respecte şi să aplice reglementările legale elaborate de către aceştia, pentru bunăstarea lor socială.