Românii nu vor plăti mai mult pentru asigurările obligatorii şi vor beneficia de acelaşi număr de servicii medicale ca în prezent odată cu intrarea în vigoare a noii legi a sănătăţii. Şi asta chiar dacă asigurătorii privaţi de sănătate vor face presiuni ca pachetul de bază să fi redus, fapt care le-ar da posibilitatea de a încheia un număr mai mare de asigurări suplimentare. O spune chiar ministrul Sănătăţii, Ritli Ladislau, la Interviurile Gândul, recunoscând că implicarea structurilor private în sistemul de finanţare din sănătate şi asistenţa medicală de urgenţă au fost două dintre capitolele care au stârnit cele mai mari dispute odată cu punerea în dezbatere publică a noii legi.

Ritli susţine însă că intrarea pe piaţă a administratorilor privaţi reprezintă o soluţie la problemele privind proastă gestionare a fondurilor, subfinanţarea şi calitatea serviciilor medicale. Cu toate acestea, ministrul admite că există şi riscul ca societăţile private de sănătate să intre în faliment. În acest caz spune el, statul va plăti, iar asiguratul va beneficia în continuare de serviciile medicale, fără a fi obligat să scoată alţi bani din buzunar.

În privinţa sistemului actual de urgenţă, Ritli Ladislau spune că nu se pune problema privatizării sau desfiinţării acestuia şică statul va juca un rol important în intrarea pe această piaţă a privaţilor. Totodată, ministrul Sănătăţii a susţinut că, dacă în urma dezbaterii publice se va constata că proiectul ridică probleme reale, textul legislativ va fi modificat. Ca termen de aplicare a noii legi, Ritli a vorbit despre un orizont de timp undeva înspre sfârşitul anului acesta, începutul lui 2013.

Gândul: Proiectul noii legi a sănătăţii este deja de două săptămâni în dezbatere publică. Care ar fi puncte nevralgice aşa cum au reieşit ele din discuţii?

Ritli Ladislau: Cel mai dezbătut şi care a suscitat un interes deosebit este sistemul de finanţare prin implicarea structurilor private. De asemenea, foarte mult discutate sunt temele legate de asigurările voluntare de sănătate, de organizarea spitalelor medicina primară şi asistenţa de urgenţă.

Sistemul de urgenţă totuşi a stârnit cele mai multe reacţii.

În proiectul actual se păstrează sistemul de urgenţă care este acum. Nu este vorba că se distruge sau se desfiinţează. Proiectul este permisiv, în perspectivă, pentru intrarea unor operatori privaţi, cu condiţia ca Ministerul Sănătăţii să fie de acord. Pot fi pericole, pot fi discuţii, nu contest acest lucru - de aceea este proiectul în dezbatere ca să lămurim aceste lucruri - dar ca să proiectezi astăzi un dezastru sau o imagine apocaliptică nu-aş face acest lucru.

De unde această temere a domnului Raed Arafat, a domnului Bogdan Opriţa?

Ei sunt foarte ataşaţi acestui sistem şi cred că sunt foarte îngrijoraţi. Eu am îndemnat pe toată lumea să discute cu calm aceste lucruri, pentru că scopul nu este să incităm inutil anumite reacţii, ci să facem o lege corespunzătoare. Dacă sunt anumite capitole la urgenţă care nu sunt corespunzătoare, pe o analiză nu subiectivă, ci foarte profesionistă, observaţiile vor fi acceptate şi pot fi incluse în legea cadru.

Deci, ca să fie clar pentru toată lumea, putem vorbi sau nu despre o privatizare a sistemului de urgenţă?

În niciun caz. Asta categoric pot să spun că nu. Textul legii nici măcar nu aminteşte de aşa ceva. Pot intra operatori privaţi în acest sistem existent, care este bun, funcţional, care este un sistem integrat. Aici sunt ambulanţe, este SMURD-ul, sunt elicopetere, sunt UPU, CPU şi totul este finanţat de stat. Asta se păstrează. Intrarea unor operatori privaţi în anumite segmente foarte bine stabilite de Ministerul Sănătăţii, în ce condiţii o vor face, aceasta este sarcina legislaţiei secundare. În această etapă însă, aş discuta cu mai mult calm aceste aspecte şi aşa am îndemnat pe toţi partenerii.

Când vorbim de sistemul sanitar vorbim despre risipa de bani şi subfinanţare. Garantează noua lege că banii nu vor mai fi risipiţi?

Tocmai asta este ideea. Principiul este că banii publici pot fi gestionaţi mai bine de o structură privată decât de stat.

Statul s-a dovedit a fi un prost administrator...

Este un principiu care acum este transpus. Aşa că am spus că banii se adună într-un fond, iar Casa Naţională de Asigurări, care va exista şi pe mai departe, îi va împărţi între asigurători, pe baza unor criterii care se referă la structura demografică, de mobilitate a oamenilor care se înscriu. Fiind vorba de asigurări obligatorii, iar oamenii pot alege, va fi o concurenţă între aceste case de asigurări. Vor concura pentru a avea cât mai mulţi asiguraţi şi, spre deosebire de părerile pe care le au unii, o să infirm că o să caute numai pacienţi sănătoşi şi că o să-i elimine pe cei bătrâni sau pe cei bolnavi. Din contră, ei sunt interesaţi să înscrie, pentru că datorită algoritmului de împărţire a banilor, acele case de asigurări care au mulţi pacienţi cu risc crescut, cu mediu de provenienţă nefavorabil şi cu venituri reduse, primesc mai mulţi bani de la Casa Naţională. După ce ajung banii la aceşti operatori privaţi, avem certitudinea sau aproape certitudinea că un sistem privat gestionează mai corespunzător banii. Nu îşi mai poate permite un management empiric, nu poate să îşi permită nişte criterii empirice de împărţire a banilor. La ei funcţionează principiul oportunităţii .

O societate de asigurări are în vedere profitul. S-ar putea să prevaleze acest interes şi nu cel al pacientului.

Obiectul activităţii lui este totuşi sănătatea. Trebuie să aducă şi acel profit care aduce prin funcţionare corespunzătoare a furnizorilor cu care face contract. Vor face contract cu acei furnizori care vor da calitatea cea mai bună la preţul cel mai mic, va plăti numai acele servicii care sunt oportune. Deci ei au şansa să gestioneze cel mai bine banii atât la nivel de asigurător, cât şi la nivel de spital sau furnizori de servicii, pentru că sistemul este concurenţial. Nu doar asigurătorii, ci şi spitalele vor avea posibilitatea să încheie contract cu mai multe case de csigurări, ca să-şi valorifice toată capacitatea lor de a-şi oferi servicii populaţiei. Principiul de a avea o disciplină financiară mai bună şi oportunitatea plăţii serviciilor sunt foarte importante. Chiar dacă realizează profit - şi aici putem să aducem îmbunătăţiri şi aceasta este o intenţie a Ministerului Sănătăţii - putem să reglăm puţin, să limităm sau o parte din profit să revină din nou în sistemul sanitar. Asta se poate reglementa prin legislaţia secundară.

Vorbeaţi de concurenţa între asigurători, însă proiectul prevede condiţii drastice pentru cei care vor să intre pe această piaţă.

Trebuie să existe o garanţie. Trebuie să fie nişte operatori foarte serioşi, care prezintă garanţie că au experienţă, că au deja un anumit istoric în domeniul acesta. Nu oricărui amator îi este permis să intre în acest domeniu.

Nu ar putea astfel apărea un oligopol în acest domeniu?

Legislaţia care se prefigurează privind supravegherea asigurătorilor nu va permite acest lucru. Atât CNAS, cât şi Consiliul de Supraveghere a Asigurărilor au mecanisme în acest sens. Prin reglementare foarte bună din partea statului a acestui sistem privat de asigurări, combinat cu un sistem informaţional foarte bine pus la punct, va fi garanţia bunei funcţionări. Mai avem o structură nouă care se numeşte ANCIS, care este o agenţie naţională pentru calitate şi informatizare în sistemul sanitar şi care este o structură specializată pentru a păstra anumite standarde de calitate.
Deciziile vor fi luate pe baza unor informaţii foarte bine verificate şi bine interpretate şi a informaţiilor care vin din sistem.

Nu va exista tentaţia asigurătorilor să facă presiuni ca pachetul de bază de servicii medicale să fie cât mai mic pentru a putea încheia ei asigurări suplimentare?

În mod sigur vor avea acest interes, ascuns sau declarat, dar tocmai de aceea există statul care reglementează. Statul, respectiv CNAS şi noi, spunem că acest pachet de servicii trebuie să fie realist. Astăzi, dacă vreţi, am acces eu, asigurat, la orice şi aproape nelimitat. Pachetul de bază este generos, poate nicăieri în lume sau în UE nu există aşa de multe servicii. Numărul şi diversitatea serviciilor rămân mai departe şi toată lumea trebuie să ştie că nu a fost niciun fel de listă neagră, ca să tăiem din serviciile pe care le putem oferi oamenilor. Însă facem altceva şi aici este vorba de pachetul de bază revizuit. Am făcut un studiu de peste patru luni, cu experţi din străinătate şi români, în care am observat că sunt foarte multe medicamente scumpe folosite în afara destinaţiei. Şi nu e vorba de sume neglijabile, e vorba de milioane de euro pe an. Nu vom scoate medicamentul, dar vom spune "îl vom plăti numai dacă e prescris pentru boala A, dacă e prescris pentru boala B, nu-l decontăm". Un alt element este durata de spitalizare, care la noi este mult mai lungă decât în alte state ale din UE pentru că este şi componenta socială. La noi este tendinţa să ţină mai mult bolnavii pentru că nu are unde să meargă acasă, nu are bani. O să stabilim cu o comisie de specialitate care este, ţinând cont dre afecţiune, dar şi de componenta socială, durata medie de spitalizare pentru o afecţiune. Reducând numărul de zile de spitalizare, tot în cadrul pachetului de bază, vom câştiga. Prin aceste două mecanisme vedem noi revizuirea pachetului de bază şi nu afectează pacienţii.

Deci să lămurim clar. Vor dispărea anumite servicii din pachetul de bază?

V-am spus, nu. Nu trebuie să reduc serviciile, nici medicamentele, dar reglemetez mai bine accesul la acestea. Nicăieri în lume nu se permite să se folosească un medicament scump pentru alte scopuri. Asta este tot. Pare ciudat, dar aste este o realitate astăzi. Şi mai trebuie să analizăm şi de ce unele medicamente sunt de două-trei ori mai scumpe decât în altă parte, dar asta în etapa a doua. Şi apoi urmează revizuirea pachetului de bază, care se bazează pe necesităţile reale ale populaţiei, costurile pe tipuri de servicii care sunt standardizate, ghiduri de practică, de diagnostic şi tratament, traseu pe care bolnavul trebuie să-l respecte. Dar asta durează foarte mult, un an cel puţin.
Astăzi am spus ne rezumăm la aceste două măsuri de a raţionaliza.

Se va rezolva în felul acesta problema subfinanţării sistemului? Pentru că am auzit de multe ori că preţurile serviciilor medicale sunt subevaluate şi, de exemplu, o operaţie de apendicită ar trebuie să coste, să zicem, 1.000 de lei şi este stabilit la 400.

Aşa este. Asta derivă din acest sistem DRG de decontare a serviciilor medicale în spitale, care este un mixaj. Noi trebuie să DRG-ul nostru. Asta e e o a treia etapă a revizuirii pachetului de bază când spunem că acest serviciu se plăteşte cu atât, poate mai mult, poate mai puţin, dar realist în condiţiile noastre.
Vedeţi, în etapa aceasta noi nu putem spune că vom creşte finanţarea, s-ar putea să ajungem şi la asta, însă vrem să gestionăm mai bine banii. Nu ţii bolnavul o veşnicie în spital pentru că serviciile sunt foarte scumpe, ci îl ţii atât cât trebuie. Dacă am un medicament care este mai ieftin, dar are acelaşi efect, atunci folosesc pe acesta.

Veniturile populaţiei sunt însă foarte scăzute, cum se vor acoperi aceste costuri ale serviciilor medicale?

Oamenii nu trebuie să plătească acum mai mult. Pentru asigurările sociale de sănătate, astăzi 5,5% plăteşte asiguratul, 5,2 angajatorul, şi asta rămâne mai departe. Este asigurarea obligatorie în sistemul social de sănătate şi pentru asta primeşte servicii din pachetul de bază. Mai este sistemul de asigurări voluntare de sănătate care este o noutate. Asigurările voluntare le face cine vrea sau cine poate. Poate să plătească din buzunar, dar legislaţia prevede deductibilitatea, respectiv angajatorul poate să le ofere ca un element de atractivitate pentru viitorul angajat.

Aţi făcut o estimare la câte asigurări voluntare se aşteaptă odată cu intrarea în vigoare a noii legi?

O sumă considerabilă dacă avem în vedere că la fiecare asigurat se poate deduce o sumă de până la 300 de euro pe an.

Dai un ban şi stai în faţă...

Aşa este pentru că cei care fac aceste asigurări voluntare le fac pentru servicii care nu sunt acoperite de pachetul de bază. Eu vreau la profesorul cutare sau sunt pe lista de aşteptare pentru nu ştiu ce medicament şi nu vreau să fiu pe locul 300, ci pe locul 3, pentru asta plătesc în plus.

Nu se pune atunci problema unei discriminări?

Există acest pericol pentru că accesibilitatea este formulată în legislaţie să fie cât mai largă . Dar 300 de euro pe an se pot deduce sau companiile le oferă ca element de atractivitate şi atunci marea mare a asiguraţilor pot beneficia de asigurări suplimentare. Nu vreau să fac propagandă, dar şi astăzi omul mai plăteşte din buzunar încolo încoace, nu vreau să zic unde.

Există posibilitatea ca un asigurător să încheie contracte cu furnizori de servicii exclusiv din mediul privat sau va fi o proporţie public-privat?

Orice se poate întâmpla, poate să încheie şi în străinătate. El are însă interesul să fie cât mai agreabil pentru oameni şi astfel să aibă cât mai mulţi asiguraţi. Dacă spune eu nu am decât nu ştiu unde, nimeni nu va veni la el să se înscrie pe listă. Sau dacă încheie contract cu un spital neperformant. Şi, sigur, foarte mulţi se tem pentru că, dacă vor fi unităţi sanitare neperformante, sigur că n-au şanse să aibă contract cu un asigurător serios, care caută calitate. Dar de ce este rău dacă bolnavul va fi tratat într-o unitate sanitară care, de frica concurenţei, se va strădui să vorbească mai frumos cu bolnavul, să aibă halat curat, să aibă saloane curate, să aibă servicii corespunzătoare. La asta va duce acest sistem concurenţial reglementat .

Citeşte şi Totul despre NOUA LEGE A SĂNĂTĂŢII. Ce trebuie să faci şi cât te va costa să te tratezi în România

Şi la închiderea unor spitale....

Da, şi la închiderea unor spitale. Recunosc că se va întâmpla şi acest lucru. Nu putem să mergem cu un sistem neperformant numai de dragul de a păstra iluzia unora că sunt spital pentru că aşa scrie pe uşă.

Asigurătorii câte spitale vor avea în portofoliu?
Câte doresc ei.

Va fi ca la maşină, îmi fac o asigurare la o anumită firmă şi în caz de accident mă duc să repar maşina la un anumit service?

Nu. Trebuie să existe o regulă pentru marea majoritate, eu ca asigurat să am la un perimetru acceptabil toate serviciile. Dacă acest lucru nu e posibil, se permite să mergi la un alt spital, care este în contract cu alt asigurător, şi va exista un mecanism de echilibrare a cheltuielilor între asigurători.

Ce se întâmplă dacă una din aceste societăţi de asigurare dă faliment?

Acum nu se regăseşte în legea cadru şi vrem să specificăm că vine statul. Statul este garantul sau o altă societate, nu ştiu să vă spun acum pentru că trebuie şi noi să stabilim.

Omul va beneficia în continuare de servicii medicale?

Pacientul va beneficia în continuare de serviciile medicale indiferent de ce se întâmplă cu societăţile de asigurare. Probabil va avea un cuvânt de spus şi Consiliul de Supraveghere a Asigurărilor. Există legea falimentului, vom vedea cum se va putea aplica şi în astfel de situaţii. Se vor găsi soluţii pentru ca asiguratul să beneficieze în continuare de serviciile medicale. Probabil că statul trebuie să fie garantul.

Este suficient acest termen de 30 de zile pentru dezbaterea publică?

Interesul ar fi să fie cât mai mult timp pentru dezbateri publice. Cât timp simţim că este un interes real şi mai pot fi adunate informaţii, până atunci în mod sigur vom ţine această lege în dezbatere.

Când estimaţi ca această lege să fie adoptată şi când va începe să-şi facă efectele?
Este o decizie politică. După ce va fi adoptată într-o oarecare formă sau mecanism, atunci urmează crearea legislaţiei secundare şi noi am cerut mai mult decât 60 de zile cât este stipulat acolo, şase-nouă luni, depinde. Sunt unele care pot fi mai repede făcute şi să intre în vigoare, de exemplu spitalul mâine poate să opteze pentru o anumită formă de organizare. Dacă lucrurile evoluează în ritmul firesc, la sfârşitul anului acesta, începutul anului viitor poate să fie operant acest sistem sau cel puţin o parte.

S-a luat în calcul varianta asumării?
La nivel politic sunt variantele discutate şi se va lua o decizie.