Astfel a luat naştere cuvântul grecesc sumbolon - "semn de recunoaştere", dezvoltîndu-se de aici şi latinescul symbolum - "simbol". Confucius spunea că "simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile". Însuşi Universul s-a identificat cu OUL, care s-ar fi născut din apa originară izvorâtă din Rai şi pe Pământ, sau POMUL VIEŢII, AXIS MUNDI - "axa lumii", cu rădăcinile pe celălalt tărâm şi cu ramuri ce dădeau flori pe Pământ, vârfurile ajungând până în Rai.

Simbolismul Naşterii Pruncului şi al Fecioarei Maria
Fecioara Maria apare frecvent în picturile creştine ale evenimentelor importante, cum ar fi Naşterea, Răstignirea şi Înălţarea. Ea este însoţită de numeroase simboluri ale purităţii - un crin şi vălul castităţii. Nimbul şi prezenţa îngerilor reprezintă sfinţenia sa ca mamă a lui Iisus. Este adesea însoţită de chiparoşi şi măslini, Pomul vieţii şi trandafirul alb (pentru că ea este Trandafirul Paradisului). De obicei poartă mantie albastră, semnificând credinţa, compasiunea şi apele de botez. Fecioara Maria mai este cunoscută ca Regina Raiului, cu o coroană de stele şi alte atribute regale, ca Doamnă a Îndurării (Misericordia) adăpostind credincioşii sub mantia sa albastră sau ca Doamnă a Suferinţelor (Dolorosa) cu pieptul străpuns de şapte săbii.
Pictura lui Boticelli, "Naşterea mistică", este şi ea plină de simboluri: Fecioara Maria, cu mantia albastră a purităţii, aplecată în adoraţie asupra copilului Iisus, în timp ce un bou (după Isaia, şi-ar cunoaşte Stăpânul şi Îl încălzeşte prin respiraţia sa) şi un măgar (care cunoaşte ieslele Stăpânului) Îl privesc. În stânga lui Iisus Christos se văd Iosif şi Magii. Îngerii cereşti şi cei căzuţi se iau de mână în semn de împăcare, în timp ce trei îngeri citesc pe acoperişul staulului din Cartea Sfântă. Deasupra se află un cerc de îngeri dansând care învârt trei coroane, semnificând atât Sfânta Treime, cât şi ciclul naşterii, vieţii şi morţii. Ramuri de măslin abundă, ca semn al împăcării omului cu Dumnezeu, al păcii şi al Copacului Cunoaşterii .