[17.12.2010]

LIGA SECRETĂ DE PE WALL STREET. Cei nouă bancheri care controlează lumea. DEZVĂLUIRILE NEW YORK TIMES.

În fiecare a treia miercuri a fiecărei luni, ei se întâlnesc în Manhattan pentru a controla piaţa instrumentelor financiare derivate, între care s-au numărat şi obligaţiunile garantate cu ipoteci insolvabile ("subprime")

Piaţa instrumentelor financiare derivate, socotite a fi fost o cauză majoră a crizei financiare din septembrie 2008, este controlată de nouă "iniţiaţi", care se reunesc în fiecare a treia miercuri a fiecărei luni în secret.

Ei supervizează tranzacţii totale de mii de miliarde de dolari, a dezvăluit The New York Times (NYT).

Provenind din managementul de vârf al unor giganţi bancari precum JPMorgan Chase, Goldman Sachs şi Morgan Stanley, aceşti bancheri au grijă să nu fie "spart" monopolul instituţiilor pe care le reprezintă asupra acestei pieţe. NYT a aflat de ritmul întâlnirilor, dar nu şi despre subiectele discutate.

Secretul trebuie păstrat, pentru că, pe cât sunt de profitabile, pe atât sunt şi de controversate aceste tranzacţii cu instrumente derivate ("derivatives"). Numele lor arată că valoarea lor este dependentă ("derivă din") cea a altor active, precum acţiuni, obligaţiuni, ipoteci, mărfuri sau indici de preţuri pentru acţiuni şi produse, în special petrol şi metale preţioase.

În perioada de "boom imobiliar" de la începutul deceniului până în 2006-2007, valoarea multor asemenea instrumente financiare era legată de cea a ipotecilor, doar că acestea din urmă nu ofereau garanţii credibile. Debitorii ipotecari erau din categoria "subprime" - oameni ale căror venituri nu le-ar fi permis obţinerea unui credit, dar acesta avea să le fie facilitat de către bănci.

Pentru a lămuri cum funcţionează piaţa "derivatelor", NYT oferă exemplul unui antreprenor (Dan Singer) şi al firmei sale (Robson Oil) care le vinde combustibil de încălzit new-yorkezilor. Graţie "derivatelor" oferite de bănci, Singer a reuşit să vândă combustibilul la un preţ de 3 USD pe galon, la începutul toamnei, când preţul era de 2,80 USD. În caz că urmează o iarnă grea, când preţul pe galon ar putea urca dincolo de 3 USD, Robson Oil şi clienţii săi sunt protejaţi.

Însă Singer nu poate şti dacă chiar a făcut o afacere sau dacă putea obţine un preţ şi mai bun, căci băncile cu care a lucrat nu au dorit să-i divulge de ce a fost "legat" preţul combustibilului, nici valoarea comisionului perceput. Robson Oil vinde combustibilul la preţ fix şi "dă lovitura" în caz că preţul barilului de petrol va creşte iarna aceasta, dar nu ştie cât a pierdut în situaţia contrară.

"Derivatele" - beneficiu sau pagubă pentru economia SUA?

Transferând riscurile dintr-o parte în alta, "derivatele" sunt folosite de multe firme americane, din diferite domenii. Le folosesc fondurile de pensii (pentru a-şi garanta o parte din active), companiile aeriene (care cumpără combustibil la preţ fix), dar şi firmele din industria alimentară (care se protejează de fluctuaţiile unor produse de bază precum grâul, porumbul, carnea de vită etc).

Mulţumite că şi-au acoperit nişte riscuri, aceste companii nu ştiu cât de mare este profitul băncilor de pe urma acestor tranzacţii. Doar câteva mari bănci deţin controlul asupra acestei pieţe, impun ce tarife vor şi au o politică de preţ lipsită de transparenţă. Instrumentele derivate "adaugă un cost suplimentar pentru toţi americanii", consideră Gensler, o "autoritate" în domeniu.

Gensler este preşedintele unei agenţii americane (CFTC) care reglementează şi supraveghează piaţa contractelor futures. Un asemenea de contract este un angajament standard, încheiat între un vânzător şi un cumpărător, de a vinde, respectiv de a cumpăra un bun (mărfuri, acţiuni, valute, aur etc) la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei.

Executarea contractului se va face la o dată viitoare ("future" = viitor în limba engleză), la preţul stabilit la data contractului, indiferent de situaţia preţurilor de pe piaţă la momentul când se execută operaţiunea. De reducerea riscurilor pentru cei implicaţi în contracte futures sau alte "derivate" se ocupă aşa-numitele case de clearing, unde băncile deţin controlul, potrivit lui Gensler.

Beţe în roate pentru reforma financiară a lui Obama

În urma reformei financiare propuse de preşedintele Barack Obama, influenţa băncilor asupra caselor de clearing ar fi trebuit să se reducă. În practică, CFTC a constatat o extindere a controlui băncilor. Nemulţumiţi de reformă, bancherii au finanţat campania electorală a Partidului Republican, iar noua majoritate din Camera Reprezentanţilor le apără interesele, sugerează NYT.
Recent, o şedinţă a CFTC în care ar fi trebuit să se voteze reguli mai stricte de transparenţă în privinţa tranzacţiilor cu derivate a fost anulată. Sursele NYT au speculat că aceasta înseamnă că Gary Gensler nu are susţinerea colegilor de a-şi pune în practică planurile.

Situaţia este comparabilă cu lipsa de transparenţă constatată la începutul anilor `90 la Bursa din New York (Nasdaq). După o anchetă a Departamentului Justiţiei asupra acţionarilor Nasdaq, bursa a fost obligată să introducă panouri electonice. Aceasta a dus la o diminuare a costurile de tranzacţionare percepute de la investitori la a 20-a parte.

sursa: gandul.info