In SUA in aprilie 2007, un comunicat de presa al organizatiei CASPIAN (Grupul consumatorilor care sunt impotriva invadarii intimitatii de catre supermarketuri – Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering) avertiza opinia publica cu privire la aparitia unei noi metode perverse de supraveghere a populatiei. De data aceasta, nu era vorba de camerele de supraveghere sau de telefoanele mobile, ci de plasarea unor sisteme de urmarire in haine si incaltaminte, fara stiinta celor care cumpara si apoi poarta produsele in cauza. Presa corporatista a ignorat cu desavarsire aceste informatii.

Katherine Albrecht, fondatoarea si presedinta CASPIAN, anticipase acest moment inca din 2005, cand publicase, in colaborare cu Liz McInty, lucrarea „Cipurile-spion: Cum planuiesc mega-corporatiile si guvernul sa va urmareasca orice miscare cu RFID” (Spychips: How major corporations and government plan to track your every move with RFID). In capitolul patru al acestei carti, intitulat in mod sugestiv „Spionul din pantof” autoarele scriau: „cel mai cumplit cosmar al oamenilor, in calitate de consumatori, va fi reprezentat in curand de combinarea sistemelor antifurt de pe produse (cunoscute sub numele de EAS) cu dispozitivele pentru identificare cu ajutorul frecventelor radio (radio frequency identification device – RFID).”

Nu au trecut nici doi ani si acest gen de etichete-spion a fost lansat pe piata de firma Checkpoint Systems, sub numele de Evolve. Pentru a convinge supermarketurile sa cumpere si sa utilizez astfel de etichete, Checkpoint Systmes le prezinta drept o modalitate mult mai eficienta de a descuraja tentativele de furt si totodata de a realiza o inventariere mai rapida a produselor din magazin.

Etichetele sunt putin mai mici de 5 cm2, ceea ce permite atasarea lor la orice tip de produse de imbracaminte si incaltaminte. Dispozitivele RFID asociaza un numar unic fiecarui obiect (adica fiecare exemplar diferit al aceluiasi produs are un numar diferit). Numarul respectiv este asociat cu identitatea cumparatorului, daca acesta isi declara identitatea la casa, platind cu un card de credit sau folosind o legitimatie sau un card special de cumparaturi. Daca etichetele hainelor, de exemplu, se pot indeparta relativ usor in majoritatea cazurilor, la pantofi aceste dispozitive se introduc chiar in interiorul talpii si sunt invizibile. Odata luat acasa si purtat, un produs care poarta o asemenea eticheta va permite urmarirea pas cu pas a miscarilor posesorului, fiind usor sa se stabileasca identitatea persoanei care l-a cumparat.

Katherine Albrecht concluzioneaza: „Acesta este sfarsitul intimitatii oricarui consumator, fara ca el macar sa banuiasca. Si asta, pentru ca promotorii industriei de supraveghere au impiedicat promulgarea reglementarilor cu privire la RFID. Nu li se cere vanzatorilor en-detail sau fabricantilor sa ne anunte cand ascund etichete RFID in hainele noastre, in pantofi, carti sau in orice altceva”.