[16.06.2010]

1. Concluzii și recomandări

1.1 Comitetul Economic şi Social European salută eforturile depuse de Comisie în vederea adaptării şi actualizării Regulamentului (CE) nr. 2007/2004, împărtăşind conţinutul lucrărilor.

1.2 În conformitate cu Convenţia Schengen privind libera circulaţie în Uniunea Europeană, statele membre care au abolit controalele la frontierele lor interioare sunt libere să-şi încredinţeze controlul frontierelor lor externe oricăror autorităţi doresc.

1.2.

1 Cu toate acestea, dată fiind extinderea UE, extinderea progresivă a spaţiului Schengen la aproape toate statele membre şi caracterul eterogen al sistemelor juridice naţionale, responsabilitatea controlului frontierelor externe ale Uniunii a fost încredinţată de către fiecare stat membru unei autorităţi diferite.

1.3 Ca atare, la încheierea reuniunii Consiliului European de la Laeken, din decembrie 2001, statele membre s-au angajat să pună în aplicare un mecanism comun şi operativ de concertare şi cooperare, în vederea coordonării acţiunii serviciilor naţionale cu competenţe în domeniul controlului frontierelor externe.

1.3.1 Acest angajament a devenit cu atât mai urgent cu cât comunicaţiile transnaţionale s-au intensificat, aceasta facilitând multiplicarea identităţilor şi apariţia unor noi state-naţiune.

1.4 Astfel, din perspectiva unei abordări globale a securităţii frontierelor şi a combaterii imigraţiei clandestine, Comisia Europeană a propus ca funcţia de inspectare efectivă a frontierelor externe să fie atribuită unei viitoare poliţii de frontieră europene (denumită în continuare: Poliţia de frontieră).

1.4.1 De aceea, în conformitate cu Codul Frontierelor Schengen şi cu competenţele specifice autorităţilor naţionale şi în perspectiva elaborării unei politici comune în materie de infrastructuri fixe şi mobile, această poliţie de frontieră ar trebui însărcinată cu supravegherea şi, apoi, cu controlul integrat al punctelor de trecere a frontierei.

1.4.2 Această misiune presupune şi controlul documentelor de identitate, interogarea străinilor cu privire la motivele sejurului lor şi abordarea navelor care se găsesc în apele teritoriale ale unui stat membru .

1.4.3 CESE consideră că poliţia de frontieră ar trebui să capete mijloacele financiare şi echipamentele necesare exercitării propriei activităţi (nave, avioane şi elicoptere).

1.5 Trebuie reflectat însă la riscul de militarizare a activităţilor de supraveghere şi control al frontierelor externe. De aceea ar trebui coordonate în mod adecvat posibilele interferenţe cu funcţiile poliţiei judiciare şi cele de apărare, atribuite de fiecare dintre statele membre forţelor proprii de poliţie şi propriilor forţe armate terestre, maritime şi aeriene.

1.5.1 De asemenea, rămân în suspensie chestiunile de drept internaţional în legătură cu intervenţiile în largul mării, mai ales în contextul dispoziţiilor Convenţiei Naţiunilor Unite privind dreptul mării (Montego Bay, 1982) .

1.6 Adoptarea Tratatului de la Lisabona, care cuprinde, între altele, Carta drepturilor fundamentale, a atribuit Uniunii mult mai multe responsabilităţi şi competenţe în domeniul imigraţiei şi azilului.

1.7 Conştient de tradiţia socială şi juridică a Europei în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului şi a dreptului de azil, Comitetul recomandă ca persoanele care vor face parte din această poliţie de frontieră să beneficieze de o formaţie iniţială clară şi solidă şi de acţiuni de perfecţionare permanente pe teme psihologice şi comportamentale, care să permită îmbunătăţirea contactelor cu persoanele aflate în situaţii vulnerabile, care aspiră la ameliorarea bunăstării lor sociale, aşa cum, timp de secole, a fost cazul multora din cetăţenii ţărilor europene.

1.7.1 În opinia CESE, acest corp de poliţie ar trebui să aibă un caracter administrativ şi nu de poliţie de frontieră, activitatea sa urmând să permită punerea în aplicare a Codului Schengen.

1.7.2 Comitetul consideră că sarcinile Frontex ar trebui să fie demascarea şi impunerea de sancţiuni împotriva reţelelor organizate de criminalitate internaţională care se ocupă cu traficul de persoane, transformându-i pe oamenii ce aspiră în mod legitim la bunăstare şi la împlinire socială în victime ale unei exploatări umilitoare şi degradante.

1.7.3 În plus, prin intermediul sistemului GMES, corpul Frontex ar trebui să contribuie activ la salvarea imigranţilor aflaţi în dificultate în bazinul Mării Mediterane.

1.7.4 În lumina celor spuse mai sus, Comitetul propune stabilirea unor relaţii constante şi a unei strânse colaborări cu ONG-urile.

1.7.5 Ţinând seama de rolul şi funcţiile ONG-urilor, CESE consideră că implicarea acestora devine indispensabilă, ţinând seama de asistenţa acordată şi de rolul de mediator cultural al acestora, în toate fazele procedurale prevăzute de normele europene şi naţionale privind persoanele aflate în situaţii precare.