[16.06.2010]

1. Recomandări

1.1 Comitetul ia notă cu interes de posibilitatea pe care o oferă această propunere de regulament de a pune în practică procedura de cooperare consolidată într-un domeniu în care aceasta nu este nici evidentă, nici uşoară, şi anume în domeniul dreptului; îşi exprimă speranţa că recurgerea la cooperarea consolidată va permite pe viitor depăşirea blocajelor sau a dificultăţilor şi în alte domenii, astfel încât să se facă progrese în privinţa unor subiecte sau chestiuni care nu întrunesc, la un moment dat, unanimitatea, dar pentru care un număr determinat de ţări doresc să îşi aprofundeze cooperarea.

1.

2 Comitetul, asemenea Comisiei, constată că principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii sunt respectate în regulamentul propus, care va deveni aplicabil după adoptarea sa de către statele membre solicitante. Această iniţiativă este în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale şi cu angajamentele internaţionale asumate de statele membre în materie de drepturi ale omului.

1.3 Soluţiile propuse sunt de aşa natură încât să se evite căutarea instanţei competente de către unul dintre soţi şi să se poată răspunde aşteptărilor legitime ale acestora în ceea ce priveşte instanţa competentă, care este, în principiu, instanţa de la locul de reşedinţă obişnuit din momentul introducerii cererii de separare de drept sau de divorţ. Procedurile de anulare a căsătoriei nu sunt abordate în proiectul de regulament, iar toate celelalte chestiuni sunt reglementate de legislaţia comunitară actuală în materie matrimonială şi în materia răspunderii părintești față de copiii comuni.

2. Conținutul propunerii Comisiei

2.1 Chestiunea legii aplicabile divorţului şi separării de drept face încă parte din legislaţia comunitară în materie matrimonială. Primul instrument comunitar adoptat în domeniul dreptului familiei, Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 al Consiliului, a stabilit norme referitoare la competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti faţă de copiii comuni pronunţate în cadrul unei proceduri matrimoniale, însă nu cuprinde dispoziţii privind legea aplicabilă.

2.2 Intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, care a abrogat şi a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 al Consiliului începând cu 1 martie 2005, nu a schimbat nimic în această privinţă.

2.3 Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului le permite soţilor să aleagă dintre mai multe norme de competenţă diferite. Atunci când la o instanţă dintr-un stat membru este introdusă o acţiune în materie matrimonială , legea aplicabilă este determinată în conformitate cu normele naţionale ale statului respectiv privind conflictul de legi, care sunt întemeiate pe criterii diferite. În majoritatea statelor membre, legea aplicabilă se determină pe baza unei ierarhizări a factorilor de legătură, care urmăresc garantarea faptului că procedura este reglementată de acea ordine juridică cu care are legăturile cele mai strânse. Celelalte state membre aplică în mod sistematic procedurilor matrimoniale legislaţia lor naţională („lex fori”).

2.4 Faptul că nu toate statele membre au putut ajunge la un acord în privinţa legii aplicabile şi a soluţiei de adoptat în privinţa normelor privind conflictul de legi în materie de divorţ şi de separare de drept în cursul ultimilor ani şi că nu pare să existe nicio perspectivă de soluţionare a acestei probleme în viitorul apropiat a determinat mai multe state membre să iniţieze o cooperare consolidată pe această temă, în aşteptarea unui acord definitiv în acest domeniu, care necesită un vot în unanimitate în cadrul Consiliului. Astfel, zece state membre au adresat o solicitare Comisiei, semnalând faptul că intenţionează să stabilească o cooperare consolidată în ceea ce priveşte legea aplicabilă în materie matrimonială şi solicitând Comisiei să prezinte o propunere în acest sens Consiliului. La 3 martie 2010, Grecia şi-a retras solicitarea . Însă există şi alte state membre care intenţionează să adere la această cooperare consolidată.

2.5 Constatând că acest proiect de cooperare consolidată nu afectează legislaţia comunitară actuală, Comisia a pregătit o propunere de regulament, observând că proiectul celor zece state membre reprezintă un progres în raport cu iniţiativa Comisiei din 17.7.2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 în ceea ce privește competența și care stabileşte norme privind legea aplicabilă în materie matrimonială {COM(2006) 399 final}, iniţiativă care nu a fost încă adoptată în cadrul Consiliului. Studiul de impact realizat în perioada respectivă este încă valabil, nefiind necesară realizarea unuia nou.

3. Observațiile Comitetului

3.1 Comitetul s-a pronunţat deja, în repetate rânduri, cu privire la necesitatea ca, într-un stat membru, să li se recunoască cetăţenilor europeni hotărârile definitive şi care au autoritate de lucru judecat care au fost pronunţate într-un alt stat membru, fără a fi nevoie să se recurgă la procedura de exequatur.

3.2 În materie civilă, mai precis în dreptul matrimonial, Comitetul a adoptat un aviz privind Cartea verde privind legislaţia aplicabilă în materie de divorţ , din care , de altfel, s-a inspirat acest proiect de regulament, în care se pronunţă în favoarea dispoziţiilor propuse în ceea ce priveşte recunoaşterea hotărârilor, conflictul de legi şi de competenţă, precum şi dreptul aplicabil.

3.3 În acel moment, Comitetul a avertizat Comisia cu privire la posibilele contradicţii între aplicabilitatea unui drept străin, în special a dreptului anumitor state terţe, şi anumite dispoziţii ale acestuia contrare ordinii publice comunitare sau celei a forului (inegalităţile între femei şi bărbaţi, încredinţarea sistematică a copiilor unuia dintre soţi în funcţie de apartenenţa la un sex etc.). Prin urmare, trebuie salutat faptul că a fost prevăzută o clauză de exceptare, în vederea excluderii dispoziţiilor unui drept străin aplicabil care ar fi contrare Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care face parte, în prezent, din legislaţia primară (având aceeaşi valoare ca şi tratatele).

3.4 Comitetul aprobă din nou soluţiile adoptate pentru determinarea instanţei competente, care este, în principiu, cea de la ultima reşedinţă comună obişnuită a soţilor. În cazul în care ar exista diferite criterii de determinare a instanţei competente, această regulă este în măsură să prevină situaţia în care unul sau altul dintre soţi se angajează într-o cursă pentru sesizarea instanţei înaintea celuilalt. Însă legea aplicabilă ar putea fi legea cea mai apropiată de dreptul matrimonial, în funcţie de anumite criterii cumulative, şi anume legea la care ar avea dreptul să se aştepte cel mai vulnerabil dintre soţi, şi nu în mod obligatoriu legea forului, cum este cazul în anumite state membre în prezent.

3.5 În acest fel, ar exista o mai mare certitudine şi siguranţă într-un domeniu în care există adeseori divergenţe, fie că este vorba de divorţ, fie de separare de drept (care precedă de multe ori procedura de divorţ). Celelalte norme aplicabile în materie matrimonială sunt cele din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003.

3.6 Prin urmare, Comitetul aprobă şi susţine proiectul de regulament examinat şi doreşte ca procedura de cooperare consolidată, care este utilizată pentru prima dată şi la care se poate apela din 1999, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, să fie, în sfârşit, considerată o procedură normală, care permite progresul Europei în anumite domenii în care este necesară unanimitatea, însă pentru care întrunirea unanimităţii într-un interval scurt nu este posibilă. Astfel se vor evita potenţiale blocaje şi întârzieri şi li se va permite ţărilor care doresc acest lucru să îşi aprofundeze cooperarea.